jump to navigation

Capitolul 8 : La rascruce de drumuri

Ayanna

Nu a fugit dupa noi, de data asta. Ma asteptam sa o faca si probabil ca as fi cedat si l-as fi acceptat alaturi pentru o vreme, pana isi dadea seama ce e cu viata lui. Dar nu a venit. Am ramas dezagamita ca a cedat atat de usor, dar am continuat sa merg mai departe, fara sa ma opresc, fara sa ma mai gandesc.

Am obosit destul de repede si a trebuit sa ne oprim. Eram slabita si ar fi trebuit sa raman acolo pana imi recapat puterile. Dar am preferat sa alerg, sa fug de…viata, cred.

Familia mea credea cu tarie in destin. Eu nu. Nu cred nici acum. Dar cred ca viata mi-a fost schimbata in cateva momente de catre un pusti pe care nici nu il cunosc si asta nu e usor de uitat.

Mi-am amintit de familia mea, de tot ce am pierdut si de sentimente pe care le ingropasem adanc, impreuna cu durerea pierderii celor dragi. Nu m-am gandit niciodata ca viata mea ar putea fi altfel. Singurul lucru la care m-am gandit de cand m-am intors de pe insula a fost razbunarea. Era singurul sentiment pe care il simteam si care ma stapanea intru totul. Cand Sirius era pe moarte, nu mi-am amintit numai acele lucruri dureroase din vremuri fericite care nu vor mai reveni, ci m-a cuprins speranta ca as putea sa am o alta viata…ca as putea sa nutresc si alte sentimente decat ura si dorinta de razbunare.

S-a intunecat si ne-am oprit pentru a putea profita de razele lunii. Ma simteam epuizata nu numai fizic, simteam cum durerea ma cuprinde. Durere pentru tot ce a fost, pentru amintirile care nu se vor mai intoarce, durere pentru ceea ce este viata mea si mai ales pentru ceea ce ar fi putut fi.

M-am intins pe iarba rece si am inchis ochii. Am ramas asa mult timp, nemiscata, inghetata parca, prinsa in ganduri. Luna si-a facut rotatia si se indrepta spre asfintire.

Nu aveam idee nici unde sunt, nici daca Magnus este langa mine, nici ce cred sau ce vreau sau ce voi face in continuare.

M-am ridicat si am vazut ca fratele meu statea langa mine. Probabil statuse acolo toata noaptea. M-am uitat la el. Arata obosit, ingrijorat, pierdut in ganduri ca si mine.

-Si acum? L-am intrebat. Ce facem?

-Tu esti sefa, nu?a spus el.

-Haide, Magnus.

-Ce vrei sa auzi de la mine?

-Adevarul.

-Atunci sa ti-l spun: adevarul este ca intotdeauna m-am simtit oarecum vinovat pentru razbunarea asta cruda si adevarul este ca noi am neglijat adevarul in toti acesti ani. Auziseram de vampirii vegetarieni dar nu ne-a interesat niciodata sa stim mai multe si poate chiar am omorat unii dintre ei. Adevarul este ca am obosit sa urasc atat si nu mai vreau sa omor pe nimeni. Nu-i putem pedepsi pe cei care nu au nicio vina. Teoretic. Practic, facem asta de ceva timp. Adevarul este ca cei pe care i-am omorat nu au nicio vina pentru moartea familiei noastre si disparitia rasei noastre. Iti place adevarul Ayanna, e frumos?

Vocea lui era aspra, iar tonul amenintator. Nu-mi mai vorbise niciodata asa.

-Am hotarat sa nimicim rasa de vampiri, pentru ca si ei au nimicit-o pe a noastra. Am hotarat de comun acord, nu-i asa Magnus?

-Da. Ai dreptate. Dar eram orbit de furie si durere. Acum am vazut cum stau lucrurile de fapt. Nu vreau sa mai omor pe nimeni, s-a terminat, Ayanna!

-Foarte bine. O sa ma descurc si singura. Cine sunt cei care au pornit atacul catre rasa noastra? Intotdeauna ai stiut, dar nu mi-ai spus, nu-i asa?

-Asa este. Prima data, pentu ca stiam ca sunt numerosi si puternici.Nu ne puteam arunca in gura lupului, pentru ca tu asta ai fi vrut. Apoi, am aflat ca ei au fost distrusi de altii. Vampiri, ca si ei.

-Poftim? Am tipat.

-Cullenii….au avut probleme cu ei ani de-a randul, iar in cele din urma s-au aliat cu romanii si i-au distrus. Unul singur a mai ramas dintre ei in viata si din cate am inteles nu mai vrea sa lupte, se ascunde.

-Si cine sunt acei vampiri pe care ani de-a randul i-ai ascuns de mine?

-Volturii. Ei sunt conducatorii vampirilor.Erau.Acum nu stiu ce s-a intamplat. Poate pustiul ne-ar fi putut lamuri cu asta, dar bineinteles, tu l-ai gonit din nou.

-Pustiul….

-Ayanna, familia lui este cea mai puternica familie de vampiri, singura care a reusit sa invinga Volturii si probabil acum sunt conducatori. Si pe langa asta, ei nu omoara oameni. Da, pustiul nu ne era de niciun folos, a spus el sarcastic.

-Inceteaza! Am tipat. Ce vrei de fapt? Sa nu mai omori niciun nenorocit de vampir?Foarte bine, asta vei avea! Nu ma face sa ma simt vinovata pentru ceea ce fac, pentru ceea ce sunt de fapt.

-NU esti o criminala, Ayanna!

M-am asezat si mi-am cuprins capul in maini.Nu am mai spus nimic.

Soarele a inceput sa rasara si m-am ridicat, mergand spre inima padurii, unde razele lui nu ma puteau atinge. Magnus m-a urmat in tacere.

Energia lunii m-a facut sa ma simt mai bine, dar nu eram refacuta complet.

M-am asezat din nou jos.

-Ce mai vrei?l-am intrebat furioasa pe fratele meu.

Fratele meu…singura ruda, singura persoana pe care o am alaturi, singurul care ma iubeste si pe care il iubesc. Si stiam ca sunt pe cale sa pierd totul, tot ce am: pe Magnus.

-Vreau sa gasesc familiile vegetariene. Am auzit ca mai sunt si altele pe langa Culleni.

-Familii?Asta e ciudat, stii?Toti vampiii pe care i-am vazut stateau cate doi sau trei. Iar o familie implica mai multe persoane.

-Asa este. Sunt multi.

-Si ce vrei?am intrebat.

-Sa ii gasim.

-Si apoi?

-Vreau sa ii cunoastem. Iar pentru asta, trebuie sa ne ducem cu ganduri pasnice.

-Eu nu o sa ma duc niciodata la un vampir sa fac pace cu el! NU o sa intru intr-un cuib de vampirii nenorociti ca sa devin prietena lor!!!

-Nu ai inteles: eu ma duc sa ii caut si ma duc cu ganduri pasnice. Vreau sa ii cunosc, sa le descopar modul de viata si sa ii inteleg. Daca vrei, poti sa vii cu mine, daca imi promiti ca nu ii ataci. Daca nu, poti sa faci ce te taie capul, dar singura de data asta.

Cum putea face asta?Cum imi putea face asta mie, sora lui?Ma parasea.

M-am uitat la el si nu puteam sa cred. Dar parea foarte hotarat.

-Ai ziua asta si noaptea care vine la dispozitie ca sa te gandesti daca vrei sa ma insotesti.

Nu puteam sa cred asa ceva, cum era posibil? Magnus sa plece departe de mine…Magnus sa renunte la mine pentru niste nenorociti de vampiri. Si asta numai din cauza lui Sirius.Simteam cum creste ceva in mine, ceva mai presus decat ura. Nu-mi puteam pierde fratele tocmai acum. Si pentru asta trebuia sa merg cu el. Sa imi calc peste principii si demnitate, sa ma imprietenesc cu niste nenorociti de vampiri. Va vedea si el cum sunt ei de fapt si va fi dezgustat. Apoi se va intoarce la mine si totul va reveni la normal.

Normal…nimic nu era normal. Nici faptul ca ne-am pierdut familia, nici viata noastra nomala si riscanta si plina de amaraciune. Dar in niciun caz nu era normal ca el sa se departeze de mine pentru nenorocitii sugatori de sange si il voi lasa sa descopere singur asta.

-Voi veni cu tine, am spus.Dar unde? Stii unde sunt?

El s-a intors spre mine mirat.

-Ce te-a facut sa te razgandesti??

-Nu voi lasa niste vampiri sa imi fure fratele.

Si era chiar adevarul. Doar ca el l-a inteles altfel.

-Stii care sunt conditiile mele…

-Da, da, ganduri pasnice, am inteles.

A venit langa mine si m-a strans in brate. M-am uitat la el.

-Deci, incotro?

-Am auzit ca este o mica familie in Denali. Daca mergem pe jos, facem foarte mult. Dar putem apela la serviciile oamenilor.

-Te referi la avion?

-Da. Ma pot ocupa de asta, daca vrei.

-Bine.

-Ma intorc pana seara.

Si a plecat.

Parintii nostri aveau foarte mult aur. O parte din el a fost luat de cei ce i-au omorat, dar cea mai mare parte era bine ascuns si ne-a revenit noua. Cand aveau nevoie de ceva din lumea oamenilor, tot ce trebuia sa facem era sa vindem o bucata infima de aur, pentru  a obtine banii lor cu care puteam cumpara orice.

Magnus s-a intors la asfintit. Eu am ramas toata ziua in padure, gandindu-ma la tot ceea ce s-a intamplat. Inca nu puteam sa cred toate starile prin care am trecut si nici nu putea sa cred ca voi intra in mijlocul unei gauri cu vampiri de bunavoie.

-Surioara, ti-am adus ceva de mancare!a spus el si mi-a intins o chestie care semana cu o roata in miniatura si mirosea ciudat.

De parca as fi avut nevoie.

-Si asta ce e?

-Burger, a zis el vesel. Si e al naibii de bun.

Am muscat din chestie si chiar avea un gust bunicel. L-am mancat pe tot in liniste si mi se parea ca partea mea fizica, materiala, era ceva mai revigorata.

-Perfect, am spus. Inca o “baie” in razele lunii si cred ca voi fi gata de drum. Ai facut rost de tot ce trebuie?

-Bineinteles. Biletele de avion si…s-a uitat la mine zambind.

-Ce?

-Haine, a spus si mi-a aruncat una din plasele pe care le avea in mana.

Am desfacut-o fara chef si am vazut o pereche de pantaloni, un tricou si niste tenesi.

Tipic….

Hainele mele erau ciudate pentru oameni, mai ales in combinatia pe care le purtam: rochie scurta si mulata, iar pe deasupra o pelerina scurta. Incaltamintea nu mi s-a parut niciodata necesara, asa ca nu am adoptat-o.

Nici Magnus nu era prea adaptat. Era fanul pantalonilor de blugi, ce e drept, dar erau singura lui piesa vestimentara.

Am pornit in cautarea unui rau in care sa ma spal si l-am gasit. Am inotat in lungul lui, simtind cum imi prieste miscarea si apa. Apoi am iesit si am ramas pe mal, caci luna incepea sa rasara. Incepeam sa simt din nou energia inauntrul meu, pentru prima data de  cand salvasem baiatul. O simteam vibrand si asta imi dadea o siguranta. Ma temusem ca am piedut-o pentru totdeauna.

Aproape de finalul noptii m-am imbracat si am pornit incet spre locul in care il lasasem pe Magnus.

-Deci, incotro?am intrebat cand am ajuns langa el, incercand sa zambesc.

-Stiam de o familie din Denali. Sunt un barbat si o femeie care au adoptat doua fete. Nu stiu foarte multe, nici macar nu sunt sigur ca ei mai sunt acolo. Dar cred ca de acolo ar trebui sa incepem.

-Bine. Si zborul cand e?

-Maine dimineata. Vom face 12 ore  pe drum, cu doua escale. Partea buna este ca in momentul sosirii noastre acolo va fi aproape noapte, din cauza diferentei de fus orar si vom mai beneficia de un tratament cu razele lunii.

-Pasapoartele?

-Sunt la mine.

Aveam acte false amandoi, pe care le obtinusem extrem de usor, cu niste aur. Nu aveam prea mare nevoie de ele, dar din cand in cand se mai iveau astfel de situatii in care trebuia sa ne amestecam printre oameni. La cativa ani trebuia sa schimbam actele pentru ca nu imbatraneam si asta ar fi putut ridica suspiciuni.

-Mai e ceva?am intrebat.

-Nu.

-Ok, atunci sa mergem.

Am zambit fals si am plecat impreuna la drum.

****

A fost interesant zborul cu avionul si foarte relaxanta senzatia de a fi deasupra tuturor. Dar  parca tot mai mult imi place sa alerg nestingherita prin paduri, sa inot in rauri si sa simt pamantul sub picioare, decat sa stau intr-un scaun, privind norii din jurul meu. Desi privelistea e extraordinara.

Dar cu cat ma gandeam mai mult la ceea ce urmeaza sa fac, cu atat ma simteam mai furioasa. Ma concentram sa nu ma tradez si nu aveam nicio idee cum voi reactiona in fata sugatorilor de sange, astfel incat sa nu imi supar fratele. Cautam in mine puterea de a trece peste asta, dar nu reuseam decat sa ma consider o tradatoare fata de familia mea, fata de rasa mea si de mine insumi. Ma simteam mizerabil ca trebuie sa ma prefac, sa mint, sa nu fiu eu insumi, ca nu imi pot implini dorinta de razbunare si nu pot continua razboiul cu vamprii. Cuvintele lui Magnus inca imi rasunau in minte si inca ma dureau. Dar eram o criminala, fara doar si poate. Eram stapanita de furie si nu stiam cum as putea sa duc si o alta viata.

Imi doream sa ajungem mai repede si imi doream sa nu mai ajungem deloc.

Uneori imi doream sa fi ramas in Arkansas, apoi ma simteam vinovata ca m-am gandit sa imi abandonez fratele. Dar el nu a vrut sa ma abandoneze pe mine?

***

Am iesit din aeroport si am inceput sa alergam prin padure. Era atat de diferit. Temperatura era mai joasa si cu toate ca nu ma afecta, o puteam simti. Petice albe acopereau pamantul si mi-a trebuit ceva timp sa imi dau seama ca este zapada. Nu o mai vazusem decat o singura data, cand eram copil.Noi preferam zonele calde, desi cele reci ar fi fost o afacere buna, avand in vedere ca au noptile mai lungi, iar zilele mai scurte si mai innorate.

Magnus mi-a facut semn sa ma opresc din alergat. Probabil simtea ceva.

-Aici au murit multe animale, a spus.

-Mult mai multe decat este normal. Cineva le ucide. Cred ca am gasit ceea ce cautam.

Am pornit din nou la drum, dar Magnus m-a oprit din nou.

-Una moare chiar acum.

Am intors capul spre locul pe care mi-l arata el. Am inspirat adanc aerul pe nas si am simtit iritarea.

De abia am reusit sa imi controlez un marait furios. Era un nenorocit de vampir. Nu eram pregatita pentru acest moment si simteam nevoia sa fug sau sa omor vampirul, una din doua si cat mai curand.

Magnus m-a prins de mana si m-a tinut langa el. Puteam auzi sunetul pe care il faceau frunzele atunci cand vampirul trecea cu viteza pe langa ele. Apoi am vazut-o dupa un copac. Era femeie. Parul ei blond avea cateva suvite rosiatice si ii ajungea pana dupa umeri. Ochii ei erau galbeni, ca aurul. Se uita la noi curioasa, dar era in garda.

Era prea simplu. Ii puteam rupe capul ala care i-a stat prea mult timp pe umeri din numai doua miscari. Era singura si vulnerabila. Apoi mi-am amintit ca nu pentru asta eram aici, iar corpul a inceput sa imi tremure, ca o refulare a furiei neimplinite.

Magnus a facut un pas in fata, tinandu-ma inca de mana. Vroiam sa fug, dar nu imi puteam parasi fratele. Vroiam sa o atac, dar nu-l puteam dezamagi. Am ramas impietrita acolo, luptandu-am cu proprii demoni interiori in tacere.

-Buna ziua, a spus Magnus, iar eu am tresarit.

Vampirul s-a uitat la noi si mai curioasa.

-Am venit cu ganduri pasnice, a continuat el. Am auzit despre voi si vroiam sa va cunoastem.

-Si ce ati auzit despre noi?a spus ea cu o voce increzuta.

-Numai lucuri bune. Ca nu omorati oameni. Vrem doar sa va cunoastem, nu vrem sa va facem rau.

Ea a inceput sa rada.

-Sa ne faceti rau?Dar cum ati putea voi sa ne faceti rau noua?

De data asta nu mi-am putut stapani maraitul. Magnus m-a strans tare de mana.

-Am putea, daca ne-am dori.

-Ce sunteti voi?a intrebat ea.

La asta nu ne gandiseram. Nu le puteam spune adevarul. Vampirii nu trebuiau sa stie ca noi existam. Iar noi nu puteam avea incredere in ea.

-Este o poveste lunga, pe care o vom spune la momenul potrivit, daca ne permiteti.

Padurea a fost zdruncinata de trei perechi de pasi care alegau spre noi. Alti trei vampiri veneau in intampinare. Ma simteam incoltita, prinsa in capcana, fara scapare.

O vampiroaica blonda cu parul foarte drept a ajuns langa prima, iar o femeie si un barbat, ambii bruneti cu tenul masliniu s-au alaturat in stanga si in dreapta lor.

Ne-au studiat o perioada in tacere. Barbatul a facut cativa pasi inspre noi.

-Cine sunteti?a intrebat el.

-Am venit cu ganduri pasnice, a raspuns fratele meu.

-Dar cine sunteti, a insitat vampirul.

-Eu sunt Magnus, iar ea este sora mea Ayanna.

-Ce sunteti voi?

-Noi…suntem mai speciali. Va vom spune…

-Ne veti spune acum, s-a rastit femeia bruneta.

-Carmen, a spus barbatul, ai rabdare.

-Dar, Eleazar…a raspuns ea.

El a ridicat o mana, spunandu-i fie sa taca, fie sa ramana pe loc, fie amandoua.

-Pot sa ma apropii?a intrebat barbatul.

-Da, a raspuns Magnus.

Era clar ca eu nu sunt decat o marioneta in acest joc. Ma simteam umilita nu numai pentru ca socializam cu niste nenorociti de vampiri, ci si deoarece pentru prima data, nu eram eu cea care se afla la conducere.

-Sunteti niste menesus?a intrebat barbatul uimit.

Am tresarit si un suierat mi-a iesit printre buze. De unde stia el asta?

-De unde stii despre noi?a intrebat Magnus.

-Am auzit multe povesti. Credeam ca rasa voastra a pierit cu secole in urma.

-Asa este. Doar noi am reusit sa scapam si traim in secret.

-Este fascinant! A spus barbatul.

S-a apropiat si mai mult de noi.

-Si ce v-a adus la noi?

-Am auzit despre…aaa…modul vostru de viata. Mi se pare interesant faptul ca nu omorati oameni si vroiam sa va cunoastem mai bine.

Barbatul a zambit.

-Desigur, desigur. Eu sunt Eleazar, iar ea este sotia mea, Carmen.

Femeia bruneta s-a apropiat.

-Ele sunt ficele noastre, Tanya si Kate.

Barbatul i-a intins mana lui Magnus, iar el i-a strans-o.

Apoi a intins mana catre mine. Mai multe impulsuri au actionat in acelas timp, dar eram prea obosita sa mai reactionez, asa ca am prins mana barbatului, am strans-o si i-am dat drumul. Am procedat la fel si cu ceilalti.

-Bine ati venit, a spus Eleazar. Sunteti bineveniti in casa noastra, pentru cat timp doriti. Este o onoare pentru noi sa va avem alaturi si ne puteti considera deja prietenii vostrii.

Furia era inca acolo, inauntrul meu, clocotind. Dar simteam ca o pot ignora, pentu fratele meu. Si poate ma saturasem si eu de acelas vechi razboi.



Reclame

Comentarii»

1. Deea - 12/19/2009

foarte interesant! 🙂 😉
cand puneti urmatorul capitol? 🙂

2. alexa - 12/20/2009

super capitolul asta … sper sa puneti cat mai curand urmatorul capitol :*:*

3. Andreea - 12/21/2009

super capitol..si imi place ca este lung..abia astept sa vad ce se mai intampla…si va felicit si pt ce ati scris si pt k l-ati postat rpd :))
Va pupa andreea si succes la scris in continuare:*:*:*

4. elena d - 12/26/2009

hmm minuntat:X ast urmat cap!!spor la scris:P

5. Anonim - 12/30/2009

FFf interesant…doar ca imi placea mai mult din perspectiva lui Sirius
Spor la scris in continuare si sper sa apara mai repede urmatorul capitol .. 😀

6. alexa - 12/30/2009

pana la urma cred ca cei doi o sa faca cunostinta si cu familia lui Sirius, dar vom vedea ce se va intampla mai departe. la fel ca intotdeauna faceti o treaba minunata. bravo fetele! va pup.

7. Caty - 01/25/2010

Hehe….more vampiri…nu-i asa ca o sa ajunga si la Culleni 🙂 ca na…Denali e aproape de Forks…dupa spusele lor :))
Imi place ca unul e scris din perspectiva ei si unul din perspectiva lui Sirius 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: