jump to navigation

Capitolul 7 : Energia misterioasa

Sirius

De ce trebuia sa am o moarte asa patetica? Inca nu ti-ai dat seama, imi striga mintea, pentru ca esti un om de nimic, si intotdeauna vei fi…pardon, ai fost.

Era adevarat ce spunea. Am fost ,deoarece in acest moment, uitat de lume, intr-o padure nefamiliara mie, muream, zacand in propia umilinta.

Totusi era ciudat. Nu-mi pasa prea mult cum sunt ca persoana in acel moment. Ma gandeam intens la familia mea pe care o iubeam, desi erau cei mai ciudati din lume si ma enervau la culme cateodata, in adancul sufletului meu stiam ca ii iubesc, dar se pare ca doar acum, cand eram la un pas de moarte, imi dadeam seama de acest lucru. Cat de prost am putut fi. Mi-am dorit atat de mult sa scap de ei, si acum ma gandeam doar cum sa fac sa-i simt aproape.

Mama…draga mea mama care mi-a dat viata impreuna cu tatal meu…Maria si Seth…chiar si Romulus…imi va fi atat de dor de ei si cel mai tare ma durea ca m-am despartit fara sa-mi i-au ramas bun de la ei.

Simteam cum viata se scurgea incetul cu incetul din mine si nu puteam face nimic sa scap de soarta aceasta: de-a muri singur… . Daca ma gandesc bine intotdeauna am fost singur. Era adevarat ca am trait intr-o familie numeroasa, dar fiecare isi avea sufletul pereche langa el : mama cu tata, Maria si Seth, chiar si Romulus o are pe Anastacia, desi nu cred ca va trai cu ea pentru totdeauna…dar totusi, ei intotdeauna au fost impliniti, dar eu niciodata. Sa fie oare din cauza ca nu am avut o persoana cu care sa-mi traiesc viata mizerabila? O persoana care , desi sunt slab si neputincios, sa ma iubeasca pentru cine sunt?

Exista oare in lumea asta cineva care sa se potriveasca tenebrelor mele?

Dupa esecul cu Anastacia, mi-am pierdut speranta. Am crezut ca ea e aleasa, dar stiam ca mai mult m-as fi folosit de ea. Vroiam sa le arat celor care m-au subestimat dintotdeauna ca pot fi cu cineva, ca pot fi si eu superior, fiind cu cea ma tare fata din liceu, dar in adancul sufletului meu, am stiut intotdeauna ca nu integritatea in lumea reala ma facea nefericit, ci singuratatea. Vroiam sa fie o persoana care sa ma simt bine, liber sa fiu ceea ce sunt si sa iubeasca acest lucru la mine. Pacat ca mi-am dat seama asa tarziu, dar la ce te puteai astepta de la mine?

Totusi, aveam de gand sa fac ceva. Vroiam sa am grija de ai mei, sa ii veghez de unde voi fi, nu conteaza daca in Rai sau Iad, mi-am facut aceasta promisiune si voi face tot posibilul sa o indeplinesc.

In acel moment, am simtit…ceva. Nu eram sigur ce, dar simteam un fir de energie cum patrunde in copul meu fara vlaga si acaparandu-mi sufletul cu toate fortele lui. Incepeam sa ma simt foarte bine, simtind cum acel firicel se extindea in mine. Oare asa ma simteam cand muream? Nu avea cum. Ar trebui sa ma desprind de corp, nu sa simt cum sunt capturat in el. Asta era oare tortura pentru a intra in Iad? Iar nu era posibil sa fie adevarat, altfel n-ar trebui sa ma simt atat de bine.

Dar atunci ce se intampla? Ma gandeam doar la un singur lucru: speranta. Speranta de-a mai trai si a indrepta toate greselile din viata mea, dar la norocul pe care il am eu, nu m-as mira sa fie asta o farsa de-a lui Dumnezeu sau Satana. Pun pariu ca acum rad de mine de nechibzuinta mea de a crede ca mai am o speranta. Dar de ce sa nu cred? Ce am de pierdut? Nimic.

Incepeam sa-mi simt din ce in ce mai bine corpul si asta era al dracului de bine. Vroiam sa-i multumesc acelei energii pentru ca m-a readus la viata, dar era foarte ciudat. Simteam cum intra in mine si se imprima in corpul si sufletul meu. Va ramane pe veci in mine si aceasta idee imi dadea o senzatie de euforie. Puteam sa imi misc tot corpul si chiar sa ma ridic in picioare si sa incep sa alerg si sa rad ca un nebun, dar nu vroiam sa dispara acea senzatie care curgea prin mine.

Dintr-o data am simtit ca nu mai beneficiam de atata energie, de parca incepea sa se termine. Oare ce s-a intamplat? Era bine ca am primit energia misterioasa? Sau doar acum si-a dat seama ca nu meritam sa ma  bucur de bunatatea ei?

Se pare ca era ultima varianta deoarece dintr-o data n-am mai simtit nimic,doar acea energie care era inchisa deja in mine , dar nu eram suparat pentru ca in sfarsit eram in stare sa-mi deschid ochii ca dupa un somn. Mi-am deschis ochii si am observant ca incepea sa rasara soarele. Auzeam cum toate vietatile se trezeau din somnul lor dulce si isi incepeau activitatile de zi. Era totul frumos, dar ceva nu era bine. Simteam ceva…

In acel moment mi-am dat seama ca era cineva langa mine, care nu respira cum trebuie…

M-am ridicat panicat si m-am uitat la acea fiinta care credeam ca e pe moarte si mi-am dat seama ca era fata cea salbatica. Era intinsa pe jos cu ochii inchisi, pielea ei era alba ca varul si  parul ei cel negru era imprastiat peste tot in jurul ei. Avea o suvita pe fata care ma deranja si nu am rezistat impulsului de a o da la o parte. Vroiam atat de mult sa-i vad acei ochi profunzi cum se uita la mine cu ura si dispret, decat sa nu-i vad deloc de pleoapele cele catifelate.

L-am simtit la un moment dat pe fratele ei si am intrebat fara sa imi intrerup privirea de la fata cea  misterioasa.

–         Cum s-a intamplat?

–         Mureai, pustiule. Si pentru o secunda am crezut ca va muri si ea, salvandu-te.

–         Dar cum…?

–         E o poveste lunga.

Stiam ca ea m-a salvat. Dupa ce am vazut in ce stare e, mi-am dat seama, ca din cauza salvarii  mele era sa moara. Poate intr-o zi voi afla ce sunt ei de fapt si cum a reusit aceasta fiinta sa-mi salveze viata, dar acum vroiam sa o vad pe ea cum ma priveste. Acest lucru vroiam cel mai mult.

M-am indepartat de ea, stiind ca nu sunt demn de tot ce a facut pentru mine. Eram un nimeni, dar ea totusi m-a salvat, iar acum era o alta intrebare care ma sacaia: De ce?

Am observat ca s-a miscat putin si am vazut cu si-a deschis cu grija ochii. M-am apropiat din nou de ea si am vazut ce imi doream: ochii ei negrii adanci s-au uitat la mine, dar in loc sa se uite cu indiferenta cu care m-am obisnuit eu, am vazut confuzie, dar si blandete. Sau poate eram prea buimac si doar mi-am imaginat.

Fratele ei a venit repede langa noi si doar atunci mi-am dat seama ca a fost foarte ingrijorat pentru sora lui, dar acum era usurat si fericit. Cred ca cel mai mult a vrut si el ca ea sa-si revina. Cata bunatate si iubire intre acesti doi frati…oare eu ii iubesc pe fratii mei cu tot aceeasi intensitate cum isi iubeste Magnus sora?

–         Cum te simti? a spus el, rupand linistea dintre noi.

–         Cred ca bine.

Vocea ei exprima oboseala si slabiciunea, dar sunt sigur ca ar fi prea incapatanata daca m-as oferi sa o ridic de la pamant.

S-a ridicat singura, fara sa ne ceara la cineva ajutorul, dupa cum m-am asteptat. S-a miscat cu greu si era putin zapacita, de parca nu a dormit deloc de vreo saptamana, dar totusi a reusit sa se puna in sezut.

Dintr-o data s-a uitat la mine si fara sa-mi dau seama, am ramas fara aer din cauza ochilor ei si a surasului mic pe care abia il observam, dar totusi exista.

–         Hei, se pare ca nu ai murit! A spus ea usurata si putin fericita. Cred ca imi imaginam sau cred ca m-am lovit rau la cap si inca nu m-am vindecat pe deplin.

–         Cum ai facut asta?A fost fantastic!

Mai simteam acea energie cum ma rascolea pe dinauntru si imi dadea niste fiori…o senzatie…nici nu gasesc cuvantul potrivit pentru cum ma simteam in acel moment.

–         Mda, cu placere, a spus ea.

Tot nu imi venea sa cred ca si-a riscat viata pentru mine si cred ca m-am uitat cu ochii mari la ea, deoarece am observat ca era putin deranjata de privirea mea, dar totusi nu mi-am luat ochii de la ea. Era ciudat, dar simteam cum parca comunicam intre noi. Ma simteam bine cu tacerea dintr-o noi si cred ca m-as fi obisnuit sa ma uit la ea tot timpul, dar Magnus, ca si prima data, a rupt tacerea dintre noi.

–         Trebuie sa ne mutam la umbra cat mai repede, mi-a spus el mie. Ayanna e foarte slabita,iar soarele ne afecteaza negativ.

Eu, fara sa imi aduc aminte de sfatul meu precedent, am cuprins-o de talia ei cu o mana si umerii cu cealalta, si am incercat sa o ridic.

–         I-ati mainile de pe mine! A tipat.

–         Hei, incercam doar sa te ajut. De ce esti salbatica?

Si-a dat ochii peste cap si m-a lasat sa o duc in brate. Era placut sa o tin in brate si nici macar nu depuneam efort sa o port pentru ca era foarte usoara. Sincer, simteam ca nu duc nimic in bratele mele. De parca era doar aer. Oare cumva eram mai puternic din cauza ca ea mi-a oferit energie ei, o parte din ea? Ma simteam putin trist din cauza ca mi-a daruit ceva ce era al ei. Nu cred ca a vrut cu adevarat sa imi dea acea energie, dar nu mai conta acum. Speram ca intr-o zi sa-i ofer putin din mine pentru ce mi-a dat ea mie.

Am gasit o umbra deasa si am asezat-o usor. Era confuza si speram sa nu fie din cauza la ce ma gandeam eu…

–         Vreau sa stiu tot, a spus. Imi datorezi asta, te-am salvat de la moarte.

Se pare ca bunul Dumnezeu nu mai tinea cu mine.

–         De ce m-ai salvat? Vroiam sa stiu prima data, inainte sa ii dezvalui ce eram cu adevarat. Nu stiu din ce cauza, dar acest lucru era important pentru mine sa stiu de ce naiba a salvat pe cineva care ii provoca scarba si dureri de cap pentru ca nu stia cine era.

–         Nu vroiai sa te salvam? Intreba Magnus, salvand-o pe sora lui de la intrebarea mea.

–         Nu stiu.Dar cum ai facut-o? Nu vroiam sa cedez. Nu inca.

–         Baiete, nu ai inteles: noi punem intrebarile, am spus ea transant.

Am oftat si m-am intins pe iarba, destul de departe de ea. Ii datoram asta, pentru ca m-a salvat. Stiu ca le-am raspuns ca nu stiam daca vroiam sa mor sau nu, dar asta era cea mai mare minciuna pe care am zis-o. Nu am vrut sa mor, niciodata n-am vrut si ma bucur ca au fost de fata sa ma salveze de la ipocrizia de care am dat dovada.

–         Sunt un nenorocit de om, a spus eu fara sa ma gandesc.

–         Nu are cum, a spus ea derutata.

–         Va spun adevarul.

–         Atunci cum ne explici ca mirosi ca un vampir si ai viteza unuia?

–         Pentru ca…mama mea este jumate-om jumate- vampir si tatal meu este varcolac.

Gata. Am spus-o, si privirea lor imi spunea ca ei au auzit foarte clar. Erau al dracului de mirati, si se uitau foarte atenti la mine. Ma deranja putin privirile lor cercetatoare, dar nu am spus nimic.

–          Cum este posibil? a intrebat Magnus cu ochii mari.

–          Este o poveste lunga, am zambit eu trist.

–          Dar intr-un fel esti un vampir, a spus Ayanna cu dezgust.

Se pare ca nu mi-a fost asa dor de aceasta privire, dar trebuia sa stiu ca asa va reactiona cand va afla ca mama are o parte vampirica in ea.

–          Nu este ceea ce crezi, am zis eu repede, aparandu-mi mama de ura ei diabolica. Este vampir, dar ea nu ucide oameni, pentru a se hrani, ci ucide animale. Este intr-un fel vegetariana, am spus eu zambind deoarece eram mandru de mama mea pentru acest lucru.

Am observat ca a inceput sa se linisteasca, cand mi-a auzit explicatia, care se pare ca a scos-o pe mama de pe lista ei neagra.

–          Vrem sa stim mai multe, a spus Magnus cu curioziate si incantare. Am auzit multe povesti despre niste vampiri care se hranesc cu animale, dar niciodata n-am crezut in ele.

–          Puteti sa credeti, pentru ca este adevarat. Mama mea se trage dintr-o familie de vampiri vegetarieni pe nume Cullen. Tatal ei este vampir si se numeste Edward, iar mama ei, Bella, a fost om atunci cand a nascut-o pe ea.

–          De ce s-a transformat intr-un vampir dupa ce a nascut-o? Cum e posibil ca un om  sa dea nastere unui vampir? Cum…

–          Pe rand, Ayanna, am spus eu mirat de tot interesul ei fata de familia mea. Am sa va povestec tot. Dupa cum spuneam, Bella a ramas insarcinata cu mama mea inainte sa se transforme in vampir. Femelele vampir nu pot da nastere unui vampir, dar masculii vampiri pot face copii cu femeile care sunt umane. Este totusi foarte riscant. Se zice ca intotdeauna mama murea dand nastere copilului. Practic, bebelusul isi omora mama, deoarece atunci cand vine momentul sa nasca, el rupe cu dintisorii lui pielea mamei lui, vrand sa iasa afara. Pe deasupra el se hraneste si cu sangele mamei atunci cand e el inauntrul ei, deci va dati seama ce greu a fost.

–          Cum a reusit? A spus Magnus, ca un copil mic care vroia sa afle tot.

–          Cu greu, am spus eu. Bella era pe punctul de a muri. Singurul lucru care o mai putea salva de la moarte era sa ii injecteze venin de vampir. Asa a salvat-o, dandu-i nemurirea.

–          Ai spus ca mama ta este jumate-om jumate vampir, a spus Ayanna concluzionand tot ce am zis. Dar mai stiu ca vampirii si varcolacii se urasc intre ei. Cum a reusit sa se indragosteasca de dusmanul ei?

–          Nu este ceva ce a vrut ea sa se intample, dar sunt suta la suta sigur ca nu regreta ca s-a intamplat.

–          Ce vrei sa zici?

–          Exista multe legende in tribul Quileute, de unde se trage tatal meu. Una dintre ele e legenda sufletului pereche. Se spune ca fiecare din trib are un suflet in lumea asta bizara. O persoana dedicata numai lui pentru eternitate. Se zice ca niciodata nu va mai simti, ce simte pentru acea persoana. Este ceva rar, dar se intampla, iar tata si-a gasit sufletul pereche in mama.

–          Incredibil, a spus Magnus de-a dreptul fascinat de spusele mele.

M-am uitat la Ayanna vrand sa vad daca ea este la fel de fascinata ca fratele ei. Era greu sa-mi dau seama ce exprima fata ei. Era derutata, confuza, dar si uimita. Mai era ceva, dar nu m-am mai chinuit sa imi dau seama ce e, pentru ca cel mai mult vroiam sa aflu ce sunt ei, in acel moment.

–          Ok…am spus eu, nestiind cum sa incep…acum ca v-am spus ce sunt, imi ziceti ce sunteti si voi?

–          Cine a spus ca iti voi spune? a spus Ayanna derutata de intrebarea mea. Ai crezut ca dupa ce ne spus istorisirea ta, iti voi spune totul despre noi? a spus ea batjocoritor si a inceput sa rada.

–          Ne pare rau, a spus fratele ei vrand sa-si ceara scuze pentru cruzimea Ayannei, dar nu-ti putem spune.

–          De ce? Am spus eu suparat. Nu le voi spune nimanui nimic.

–          Nu avem de unde sa stim, nici macar nu te cunoastem…

–          Stiti ce sunt, am spus eu catre ea.

–          Asta nu inseamna ca ne-ai castigat increderea, a spus ea , punand punct acestei discutii. Magnus, trebuie sa plecam. Aici nu ma pot reface cum trebuie. Pustiule, sa nu te mai bagi in belele. Data viitoare nu te mai salvez.

–          Stati putin, am spus eu panicat. Unde mergeti? Vin cu voi.

–          Nu vii pustiule. Nu poti veni cu noi, a spus Magnus cu parere de rau.

–          De ce?

–          Pentru ca asa am zis noi. Nu indrazni sa ne mai urmaresti ca jur ca te omor cu mana mea, m-a amenintat Ayanna.

Desi era slabita ca dracu’, eram sigur ca ma putea ucide cu usurinta. Nu pentru ca eram usor de ucis, dar nu puteam sa ma lupt cu ea. Mi-a salvat viata, asa ca voi asculta de ei, desi nu-mi placea ce trebuia sa fac, pentru ca vroiam sa aflu ce sunt ei, vroiam sa stiu totul.

–          Sa plecam Magnus, a spus ea fara sa se uite la mine.

Magnus s-a dus langa ea si a ridicat-o de pe pamant.

–          Adio pustiule, a spus Magnus.

–          Oare ne vom mai revedea? Am spus eu fara sa ma abtin.

–          Poate pe lumea cealalta, a spus ea fara nicio expresie pe fata ei.

In acel moment au inceput sa fuga, lasandu-ma mai nedumerit decat am fost eu vreodata, dar totusi in viata.

Reclame

Comentarii»

1. Caty:D - 12/13/2009

Fff mijto…astept urmatorul capitol 😀

2. alinutz_twilight - 12/14/2009

Super!

3. oanalion - 12/14/2009

dragut…imi place
Cand pui nextu?

4. Deea - 12/14/2009

e genial! 😉
imi place foarte mult:x
astept celelalte capitole 🙂
si va rog sa nu dureze asa de mult!
pupici :*:*:*:*:*

5. Andreea - 12/14/2009

super capitol…
insfarsit l-ati pus desi cam depindea de aly :))
imi pare rau ca nu am ajuns sambata pe chat dar mi-a fost luat laptop-ul 😀 …si acum st cam limitata la net caci am reusit sa-l stric…oricum astept capitolul urmator…care sper sa vina mai repede…
Va pupa Andreea:*:*:*

6. wanda - 12/14/2009

genial:X

ahh cat am asteptat 😀

7. Caty - 01/25/2010

Cat de dragut 😀 ….i-a lasat o parte din ea 😀 niceeeeee….se creeaza o legatura intre cei doi!!!! =)) superrrr (stiu…ma repet…dar daca imi place…:D

8. Leah - 02/17/2010

asa da :X
am zis eu ca nu poatew sa moara \ 😀 /
app
ceva imi spune ca ayanna ii e predestinata lui sirius :X
; 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: