jump to navigation

Capitolul 3 : Decizie

Ramona a scris o poezie vrand sa intelegeti mai bine gandurile si sentimentele lui Sirius, iar dupa aceea urmeaza capitolul 3 din perspectiva lui. Enjoy.

Ganduri pustii

Intotdeauna se afla un secret

In spatele unui adevar

Intotdeauna exista o minciuna

Plina de amar.

Totul e pustiu pe strada si sufletul meu e gol.

Nu e nimeni acum sa vada

Nimeni nu se afla

La acest capat de drum.

Caut in nestire ceva ce am pierdut

Nu gasesc sensul, nu stiu ce m-a durut.

Sperante, deziluzii si multe ganduri false;

Lumea mea e plina

De putin din toate.

Away_From_HomeCapitolul 3 : Decizie

Eram de trei ore liber de amaraciunea de acasa, dar incepeam sa cred ca am facut o prostie ca am plecat, pentru ca pana la urma tot ma vor gasi si va trebui sa ma intorc acasa, tarat de ai mei. Nu vroiam sa aiba Romulus acea satisfactie de a ma aduce acasa in patru labe ca pe un caine. El ar trebui sa fie adus asa, pentru ca el era un nenorocit de varcolac. Dar eu ce eram? Eu eram un afurisit de om care isi plange de mila pentru ca sunt doar un…om. Patetic.

Conduceam cu viteza mare, nepasandu-mi ca ma va opri  politia. Mai degraba ma prindeau ai mei din urma decat copoi care dormeau dusi la ora asta.

Megeam pe un drum  langa o padure infricosatoare, dar nu stiam mai exact unde ma aflam, deoarece nu mi-a pasat incotro ma indrept. Vroiam sa fiu cat mai departe de casa mea parinteasca, de propriul meu iad.

M-am uitat la bord, vrand sa vad cat era ceasul mai exact. Era patru si douazeci de minute dimineata. Peste patruzeci de minute mama mea se va trezi si ii va prepara cafeaua tatei. Ma intreb cum va reactiona cand va afla ca am plecat. Eu as da o petrece in locul ei, sarbatorind ca a scapat de fiul ei plictisitor si…om.

Am ajuns langa o benzinarie si m-am hotarat sa opresc pentru a umple rezervorul cu benzina si sa-mi iau ceva de mancare. M-am dat jos din masina si am inceput sa bag benzina.

Inca ma gandeam ce sa fac in continuare. Trebuia sa ma stabilesc undeva pentru ca nu puteam sa tot conduc incontinuu. Ar fi prea obositor si nu aveam destui bani, oricum. Primul lucru il voi intreba pe vanzator este unde ma aflu – cred ca ma va considera un nebun scapat de la ospiciu sau de la inchisoare pentru ca nu stiam unde sunt – si sa aflu unde e cel mai apropiat oras unde as putea gasi un loc unde sa dorm si chiar sa imi caut de munca. Sa muncesc? Cum de am ajuns in halul acesta?

M-am apropiat de casa cu mancarea pe care am luat-o in timp ca ma gandeam la viata mea “roz”.

–          Buna ziua, mi-a spus vanzatorul.

Eu am dat doar din cap. Nu cred ca mai eram in stare sa-l mai intreb ceva. Eram lihnit pentru ca mi-am dat seama ca n-am mancat nimic ieri. Voi intreba pe cineva mai tarziu pe drum. In acel moment devoram cu privirea cornul pe care l-am luat.

–          Nu sunteti intr-una din zilele dvs. bune? Mi-a spus vanzotorul, vrand sa faca conversatie. Il intelegeam. Nu cred ca treceau multi oameni pe aici si se simtea singur, dar nu si-a ales bine omul cu care sa vorbeasca.

–          Cam asa ceva, am raspuns eu cat se poate de politicos, rugandu-ma sa-mi dea odata mancarea si sa plec.

–          Probleme cu prietena? mi-a spus el cu un zambet discret pe fata. Care e problema ta , omule? Am spus eu in gand suparat de-a dreptul, dar atunci mi-am dat seama ca faceam parte din aceeasi specie cu el.

–          Cu familia, m-am resemnat, raspunzandu-i la intrebare.

–          Ooo, inteleg. Si eu am avut probleme cu familia mea.

Ciudat, dar am inceput sa devin curios. Vroiam sa imi dea cineva un sfat si se pare ca doar omul acesta imi putea  raspunde la intrebarile mele.

–          Cum ati rezolvat problemele? L-am intrebat eu neputand sa nu-mi ascund curiozitatea.

–          Le-am aratat ca pot fi la fel ca ei de necrutatori. Asa si-au dat seama ca suntem egali si ca nu pot sa se comporte cu mine de parca sunt un copil.

In acel moment mi-a picat fisa. Acest om foarte sociabil avea dreptate. Uram sa fiu un om, desi am plecat de acasa. Intotdeauna am crezut ca daca ma integrez in societatea omeneasca totul va fi bine, dar de fapt nu era. Nu vroiam sa fiu om. Vroiam sa fiu un jumatate-vampir ca mama sau varcolac ca tata. In concluzie vroiam sa fiu un monstru. Poate ar trebui totusi sa consult un psiholog. Nu stau bine cu gandirea pentru ca la aceasta dorinta de a deveni un mosntru am zambit larg.

–          Mersi mult pentru ajutor.

–          N-aveti pentru ce. Ma bucur ca v-am putut fi de folos.

In timp ce imi dadea mancarea si restul de la banii pe care i-am dat, m-am uitat la chipul lui, vrand sa-i retin pentru totdeauna infatisarea ca recunostinta pentru ca m-a ajutat sa-mi clarific gandurile. Am luat cumparaturile si am iesit foarte bucuros afara.

M-am urcat in masina si ma gandeam ce bestie as vrea sa devin. Din cate stiam varcolac nu puteam, doar daca ma nasteam cu acest dar, deci ce mi-a ramas era sa ma transform in vampir. Super,intotdeauna am vrut sa devin un nenorocit de vampir. Si era adevarat. Mi se parea mult mai distractiva viata de vampir decat cea de varcolac. In plus nu vroiam sa-mi distrug toate hainele – care erau putine in acel moment din cauza plecarii grabite de acasa – cand ma transformam in varcolac asa ca imi placea gandul de a deveni un vampir.

Eram deja pe autostrada si se parea ca din  moment in moment aveam sa intru in orasul Jasper, statul Arkans. Era super pentru ca am mai fost aici mai de mult  cu ai mei intr-o excursie. Jasper ne-a dus in acest oras ce, spunea el cu mandrie, “ii purta numele”.Bineinteles, ei au vanat cu totii, iar eu am stat si m-am uitat la ei din cauza inferioritatii in care ma punea postura de om.Rahat. Deja am reusit sa ma prostdispun din nou.

Mi-am schimbat repede gandul de la excursia aceea si mi-a venit in cap o alta problema: unde gasesc un afurisit de vampir sa ma transforme?

Trebuia sa ma gandesc bine pentru ca stiam ca Maria mi-a povestit candva ca a dat de o familie de vampiri aici. Din fericire pentru mine nu erau vegetarieni, deci imi vor indeplini dorinta de a deveni un monstru. Imi si imaginam cum ar fi sa ma intorc acasa preschimbat in vampir si ce mutra ar face Romulus cand m-ar vedea.

M-am indreptat spre padurea despre care mi-a povestit Maria.Acolo ii intalnise pe vampiri. Se pare ca le placea tare mult sa traiasca acolo si deobicei ieseau in oras seara, sa se hraneasca.

Cand am ajuns langa ea, m-a trecut un fior placut. Era o padure extraordinara. Avea multi copaci vii infruzinti si infloriti. La prima vedere puteai zice ca aici vin cuplurile indragostite, nu ca locuiau niste vampiri foarte periculosi.

Am intrat fara ezitare in padure si am inceput sa alerg sa ajung cat mai repede la acei monstri si sa termin odata.

jasper arkansasCu cat ma indreptam spre padure, imi dadeam seama ca padurea se uratea si devenea chiar…infricosatoare. Era de asteptat pentru ca eram mirat la gandul sa ii vad pe vampirii aceia salbatici zburdand printre floricele si cantand hore.

In acel moment m-am oprit si m-am apucat de ras. Radeam cu toata inima si nu ma mai puteam opri la gandul acela trasnit, dar se pare ca rasul meu i-a facut curiosi pe monstrii de aici sa iasa la iveala. Si-a facut aparitia 4 vampiri:3 baieti si o fata.  Aveau trasaturile specifice vampirilor: pielea alba, foarte frumosi si ochii de culoare rosie. Fata care era blonda si foarte atragoatare, mai ales ca era imbracata doar intr-o camasa, vazandui-se picioarele subtiri si sexy, se uita senzual la mine de sus pana jos. Ceilalti barbati, care erau imbracati in niste blugi, cu bustul gol si par ciufulit de culoare neagra, se uitau cu dispret la mine. Oare de ce?

–          Frumosule, mi-a spus femeia vampir foarte tandru, ce te aduce prin padurea asta periculoasa?

–          Am auzit ca aici locuieste o famiilie de vampiri si m-am gandit daca nu mai vreti inca un membru in familia voastra, am spus eu cu un zambet strengar pe fata.

Nu trebuia sa le arat ca imi e  frica. De fapt nici nu eram speriat deoarece, ori ma faceau vampir, ori ma omorau, asa ca om nu mai ieseam de aici.

Fetei ii placuse zambetul meu, deoarece mi-a raspuns tot cu un zambet stralucitor.

–          Nu avem nevoie de membri, mi-a raspuns cel mai inalt vampir dintre ei, dar ne este cam sete.

–          Puteti sa beti din sangele meu, dar va rog doar sa ma transformati intr-un vampir.

–          De ce sa te transformam? Mi-a raspuns un vampir care era cel mai bine facut dintre ei, dar si cel mai mic.

–          Ce conteaza? Am spus eu vrand sa nu le fac jocul si dupa aceea sa creada ca sunt un tampit care s-a certat cu mamica si taticu’ si vroia sa le faca zile fripte a lor lui.

–          De ce sa nu-l primim la noi in familie? A intrebat fata  pe partenerii ei.

–          De ce sa-l primim? A spus ultimul baiat, nervos. Suntem prea multi barbati oricum si nu-mi place sa te impart cu nemernici acestia, ce sa mai vorbesc sa te las in mana increzutului…

–          Eu il vreau, a spus fata hotarata.

–          Vrei sa mori? A spus tot acelasi baiat, nebagand in seama dorinta ei si amenintand-o.

–          Nu ai fi in stare… a spus ea speriata cu ochii mari.

–          Pune-ma la incercare.

Dupa ce s-a gandit un timp, fata s-a intors la mine si a inceput sa mearga lent spre mine. S-a apropiat de mine si mi-a soptit la ureche:

–          Imi pare rau, papusel. Ne-am fi distrat de minune, dar nu pot sa-mi risc viata pentru tine.

M-am gandit putin la spusele ei. Se pare ca cei trei o imparteau pe aceasta creatura frumoasa in…pat. Se vedea ca erau gelosi unul pe altul, dar faceau tot posibilul sa fie uniti pentru a putea trai in aceasta lume obscura.

In acel moment mi-am dat seama ca ei erau gelosi pe mine, deoarece  ii placeam fetei foarte mult. Interesant…

Fara sa ma mai gandesc i-am luat capul fetei in mainile mele si am sarutat-o, desi chipul ei imi aducea aminte de Anastacia si imi facea greata, dar trebuia sa continui s-o sarut. Doar asa ii puteam starni pe ceilalti sa sara la beregata mea si sa ma muste. Mai incolo nu ma mai interesa. Vroiam doar sa nu mai fiu om, asa ca puteau sa ma faca vampir sau sa ma omoare.

N-a trecut nicio secunda si am simtit cum cineva m-a trantit la pamant, simtind in tot corpul meu o durere de la contactul pe care l-am avut cu pamantul. Ar trebui sa mai deniveleze pe aici, frate. Suntem in secolul XX, deci s-au inventat masinariile, am spus eu suferind de la ranile pe care mi le-a facut caderea brusca.

Ochii ultimui vampir, care era deasupra mea, se uita la mine cu ura si dispret si isi dezvelea dintii cat mai mult, vrand sa ma inspaimante. Putin a reusit, pentru ca imi dadusem seama ca era putin probabil sa mai ies viu de aici.

–          Cum ai indraznit? A spus cu furie vampirul. Aceasta nesimtire se pedepseste cu moartea.

Mi-am inchis ochii asteptand  sa inceapa sfarsitul meu. Am vrut doar sa fiu diferit, sau mai bine zis, la fel de ciudat ca ai mei, da se pare ca nu imi era scris sa  fiu unul dintre monstrii din basme. Pacat. As fi vrut sa traiesc  intr-un basm, dar se parea ca in cateva secunde va veni moartea si ma va ispiti sa ma duc in bratele ei, dar mai bine asa decat sa fiu un…om.

Vampirul a sarit la mine si intr-o secunda eram la pamant.Dintii lui albi si perfecti se apropiau de mine cu o forta ucigatoare. Stiam ca sunt ultimele secunde din afurisita asta de viata a mea. Ma gandeam ca imi va fi dor de Maria si de mama…poate si de tata.In niciun caz de Romulus. Moartea imi va aduce usurare si libertate asa ca ma straduiam sa o imbratisez cu dorinta.

S-au auzit cateva maraieli in spatele meu si un miros dulce, necunoscut. Vampirul mi-a dat drumul.

-Ce e cu voi? Sunteti cu omul?

-Suntem pe cont propriu, draguta. Iar acestea sunt ultimele secunde din viata voastra mizerabila asa ca spune-ti rugaciunile daca stii vreuna.

M-am intors sa vad cine vorbea. Era o fata inalta cu un par negru foarte lung si stralucitor. Sprancenele ii erau arcuite, unghiile lungi, ochii negri adancii, iar parfumul cel dulce era cu siguranta al ei.

La stanga ei statea un om (daca era intr-adevar un om) mai inalt decat ea si foarte bine facut. Si parul lui era la fel de negru si stralucitor, abia ajungandu-i la umar. Ochii erau la fel de negri, iar fruntea o avea incretita intr-o incruntare.

Pana sa ma dezmeticesc, fata l-a atacat pe vampirul care a vrut sa ma omoare. Mi s-a parut o prostie. Cu siguranta nu stia cat de puternici erau vampirii si ca nu avea nicio sansa. Dar el era deja la pamant, iar gatul i-a facut un trosc atunci cand s-a desprins de corp. Ceilalti au sarit si ei la lupta, creandu-se o invalmaseala de nedescris. Cateva minute mai tarziu, toti vampirii, sau ce mai ramasese din ei, zaceau pe jos.

Fata a trecut pe langa mine fara sa ma bage in seama. Bineinteles, pentru ca eram doar un nenorocit de om.

-Magnus, strange aici, ma duc sa caut lemne pentru foc.

-Si cu el ce fac? A spus barbatul cel solid aratand catre mine.

-Termina-l si pe el.

Nimeni pe drum by Spin

Comentarii»

1. ligia - 10/31/2009

dragutz interesanta povestea dar mi se pare k mergeti prea repede cu povestitul
incercati sa o descrieti mai amanuntita ceva mai elaborat e mult prea repede povestit nu are amanunte detalii… va urez succes si vreau sa citesc pe viitor capitole mai elaborate nu asa in fuga
pup

2. alice - 10/31/2009

SUPERB! absolut superb!e geniala ideea si minunat scris…continuati tot asa in continuare…

3. Andreea - 10/31/2009

prima care da komm…yupi:X:X:x..poi ke pot spune dekat superb..astept continuarile cu sufletul la gura..va pup pe amandoua si spor in continuare..app mi-a placut orasul jasper(care chiar exista)..:X:*

4. mariana - 11/01/2009

…pai, daca este ideea voastra, buna ideea ati avut….dar, daca vreti sa fie ceva cu adevarat BUN, intai creionati pasii principali, de unde veniti si catre ce va indreptati, ca sa nu mai fiti nevoite sa treceti prea usor de la o actiune la alta….trebuiesc mai multe amanunte, mai multe descrieri ale starilor emotionale ale protagonistilor…stiti voi…ca aveti talent! bafta!

5. elena - 11/01/2009

super imi place foarte mult

6. alicebeautifulvampire - 11/01/2009

superrr,minunat,bestial,nemaipomenit,megasuper,frumos…deci nu mai am adjective…bravo cu scrisul si Ramo esti talentata si la poezii si la ficuri….mi ciuda pe tine 😛 …in sensul bun al cuvantului….poezia: super capitolul : super 😉

7. esme 630 - 11/01/2009

imi place e frumos..ma bucur k s-au intalnit..parca am presimtzit..
poate il transforma si pe el in menesus..ar fi frm..poop:-*:-*:-*

8. Rose Cullen - 11/02/2009

superb..va da talentu’ afar’ din casa dom’ne…nu,serios sunteti foarte talentate. felicitari…astept capitolul urmator.

9. roXy - 11/04/2009

de abia astept capitolu’ urmator…:X:X:*:*
super poezie….(app: sh mie imi plk sa scriu poezii… 😀 )
ast capitolu’ 4…:X:X:*

10. alexa - 12/30/2009

ramona felicitari pentru poezie este superba. mie imi place cum povestiti si mi se pare ca are tot ce ii trebuie caci fetele se pricep dar este parerea mea.

11. Leah - 02/17/2010

ce mah?! :O :O :O
de ce sa il termine si pe el :-s

app
imi place poezia :X:X:X
si capitolul, normal :X


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: