jump to navigation

Capitolul 21: Speranta

Ayanna

Genunchii mi-au cedat si s-au izbit de pamantul rece. Lacrimile imi curgeau pe obraji si mi se impleteau in barbie si in par. Mainile imi tremurau si nu imi puteam controla miscarile. Corpul meu nu ma mai asculta.

Asa ceva nu putea fi real…nu putea fi posibil…si tocmai cand am spus asta, am simtit ca abdomenul meu tresare incet. Nu…nu…de ce?

Cum am putut fi atat de iresponsabila? De ce nu m-am gandit ca daca fac dragoste cu Sirius e posibil sa raman insarcinata? Si acum ce fac? In mai putin de 3 luni copilul meu va creste inauntrul meu…copilul nostru, al meu si al lui Sirius. Si apoi? Isi va incepe viata pe aceasta lume…cat va dura ea? O zi? O ora? Un minut? Va apuca oare sa vada cerul senin, sa tresara la auzul ciripitului zgomotos al pasarelelor certarete, sa vada chipul tatalui sau ori chipul meu, va reusi sa inspire aerul, sa simta gustul vietii?

Sau va pasi in moarte inainte de a pasi in viata, luandu-ma si pe mine odata cu el? Am fost atat de nechibzuita si egoista incat voi da viata unui copil, doar pentru a-l condamna la moarte…

Nu pot sa imi vad pruncul murind…e prea dureros, e prea nedrept. Oare chiar am gresit atat de mult incat merit toate aceste chinuri? Asta e pedeapsa mea pentru ca ani de-a randul am fost o criminala, o vanatoare de vampiri fara mila? Asa ma pedepseste natura? Daruindu-mi un copil, doar ca sa mi-l rapeasca inainte sa ma pot bucura de el?

Nimic din lumea asta, nici macar puterea mea de vindecare, nu il va putea tine in viata. Pentru ca lupta dintre gena de menesus si oricare alta gena este puternica si duce la pieirea trupului in care se da. De asta noi nu putem avea copii decat cu cei ca noi. Si cum Sirius nu este un menesus, partea sa de ADN uman va lupta cu cel de menesus in interiorul corpului copilului nostru, pana ce il va distruge. Nimeni, niciodata nu a supravietuit si ar fi nedrept si prea crud sa imi fac sperante in legatura cu asta.

Pentru ca realitatea este ca micutul sau micuta faptura va muri la nastere sau la scurt timp dupa aceea, lasandu-ma pe mine in urma lui, stearpa, goala, distrusa. Cum voi putea trece peste asta?

As renunta fericita la viata mea pentru a i-o darui lui, daca ar fi posibil.

Bebelusul meu…nu vreau ca tu sa mori…

Oare tu acum stii ca vei muri? Oare esti la fel de speriat ca mine si vrei sa te agati de viata? Voi avea timp sa iti vad chipul, sa iti simt parfumul, sa te hranesc la sanul meu? Vei avea timp sa imi zambesti, sa imi strangi degetul in pumnul tau micut si sa plangi pentru prima data? Iti voi auzi plansetul inainte de a te stinge?

Voi putea sa te strang la pieptul meu, sa te linistesc si sa iti fredonez un cantec de leagan?

De ce totul trebuie sa fie atat de nedrept?

M-am prabusit pe iarba rece si am ramas incolo, simtind cum in interiorul meu se casca un crater de durere, dar in acelas timp creste iubirea de mama, odata cu pruncul condamnat la moarte.

Niste maini puternice m-au ridicat de la pamant, peste o ora, peste o zi sau peste un minut. Nu stiu cat timp trecuse. Zacusem scufundata in propia durere care ma inghitea.

-Ayanna, dragostea mea…

Mi-am cuibarit capul la pieptul lui si i-am inhalat mirosul.

-Copilul nostru o sa moara, am spus sufocata de lacrimi.

-Ba nu, nu o sa moara!

Mi-am ridicar capul si l-am privit.

-Tu nu intelegi…

-Ai incredere in mine, Ayanna. Alice l-a vazut in viata.

-Dar e imposibil.

-Nimic nu e imposibil daca ai credinta.

Vocea era a Mariei, am recunoscut-o.

-Nu vreau sa cred…de ce sa sper? Ca sa fiu si mai dezamagita, si mai indurerata?

-Stiu ca inauntrul tau se afla o raza de speranta. Agata-te de ea, Ayanna, vei reusi, a spus Maria.

-De ce copiii nu supravietuiesc?a intrebat Sirius.

-ADN-ul de menesus este foarte puternic si nu este compatibil cu niciun alt ADN.Genele se lupta si duc la decesul inevitabil a celuia care le poarta pe amandoua.

-Dar, Ayanna, eu sunt jumate-jumate….ma rog, mai multe jumatati. Nu cred ca mai exista cineva atat de corcit ca mine in lume. Sunt unic ceea ce inseamna ca nu avem de unde sa stim cum va reactiona gena cu amestecatura mea.

-Esti, in esenta, om, am spus trista.

-Sunt, in esenta, nemuritor, a spus el.

-Cum?

-“Cum” nu stiu sa iti spun. Dar se pare ca sunt. Nu ti-ai dat seama pana acum ca sunt special?a spus el zambind.

-Dar asta nu inseamna ca….

-Te rog, ai incredere. O sa fie bine. Copilul nostru o sa se nasca si o sa creasca si va fi asa frumos ca tine…si noi il vom iubi mult si il vom proteja. Ne vom face o casuta de lemn pe plaja si vom trai acolo, noi doi si copilul. Stiu ca va fi asa.

-Sirius…ce spui tu e minunat dar e atat de…putin probabil.

S-a asternut linistea. Oricat de mult as fi vrut sa sper la o altfel de viata, stiam ca este prea frumos, e prea mult pentru mine. Pur si simplu nu imi era scris sa fiu fericita.

Copilul meu va muri si eu ma voi stinge odata cu el…

-Ayanna?

-Da.

-E ceva ce nu ti-am spus.

-Ce e, Sirius?

-Tii minte cand m-ai salvat? Prima data, in padure.

-Da. Ce e cu asta?

-De atunci am devenit mai puternic, ma simt mai bine la lumina lunii decat la soare si…simt ceva aici –a spus punandu-si mana pe piept- ca o energie, ca ceva ce se zbate in mine, ceva ce nu era aici inainte.

M-am uitat la el. Parea atat de schimbat. Si totusi acelas. Era mai solid, mai incruntat, mai matur.

Desigur, cum de nu mi-am dat seama? Sirius a devenit mai puternic, aproape la fel de puternic decat mine. Se plimba sub clar de luna. Nu, dar asta e….o legenda. Nu poate fi adevarat.

-Ayanna.

-Bine, o sa iti spun. Dar nu trebuie sa crezi. E doar o legenda pe care mi-o spunea bunicul.

-Spune.

-Se spunea ca exista unii menesus foarte puternici…dar au darul….nu, e o tampenie.

-Spune, te rog.

-Care au darul de a se darui pe ei. Adica de a depunde o parte din ei in alta persoana. Ca si cum si-ar fragmenta sufletul si ar ascunde o bucata din el. Iar persoana care primeste acea bucata de suflet de la un menesus, devine un menis, adica un fel de menesus pe jumatate.Este dependent de cel de la care a primit darul, dar si menesusul este dependent de el, fiind uniti intr-o existenta comuna. Dar astea sunt povesti.

-Asta e minunat! Sunt un…cum ai zis?Menis?

-Sirius, ti-a scapat faptul ca sunt simple legende si nu s-a confirmat existenta unei asemenea rase si nici vreun menesus care sa poata sa isi daruiasca sufeltul?

-Tot ce stiu este ca de cand sunt mic, singurul adevar pe care il stiu despre legende e ca sunt adevarate toate. Legende cu vampiri, legendele tribului Quileute din care face parte tatal meu, cu oameni care se transforma in lupi, legende cu copii jumatate vampiri….sa iti mai spun? Totul este REAL, Ayanna!! Asculta la mine: tot ce inseamna legenda este real!

-Asta e…nu stiu ce sa zic…ar fi prea frumos.

-Pentru ca depindem unul de celalalt? Pentru ca o parte din sufletul tau de afla la mine si nu vreau sa ti-l dau inapoi?

-Pentru ca, asa cum spune legenda, un menesus poate avea copii cu menisul caruia i-a daruit sufletul.

-Asta e MINUNAT!!!!

Bratele lui m-au ridicat si m-au rotit in aer, apoi m-a strans la pieptul lui, apoi iar m-a rotit si iar m-a strans. In cele din urma m-a lasat jos. Picioatele mele inca nu erau prea stabile pe pamant si mi-a cuprins talia, ca sa imi pot mentine echilibru.

-Sirius, chiar crezi in asta?

-Cu toata taria.

-Hai sa mergem, a spus Maria. Magnus e ingrijorat, la fel si ceilalti.

-Sirius- m-am tanguit- nu vreau sa mai stau acolo.

-Mergem unde vrei tu, iubito! A spus el.

-Nu vreti sa mergem acasa?intreba Maria. Sirius? Parintii nostri ar fi bucurosi sa o cunoasca pe Ayanna.

-Si mie mi-ar placea sa ii cunosc, am spus.

-Si ce facem cu Romulus?a spus el.

Maria a lasat capul in jos si a inceput sa imi framante mainile.

-Ce?a spus Sirius.

-Romulus s-a intorc acasa…doar ca sa isi ia lucrurile si sa ne spuna ca pleaca.

-Unde?am intrebat.

-Nu a spus, a zis ca nu vrea sa fie cautat. Din cate am reusit sa vad, si nu am reusit sa vad prea multe pentru ca era ocupat sa traduca Biblia din engleza in chineza in minte, undeva in desert. Nu am reusit sa vad ce are de gand, ci doar ca nu se va mai intoarce curand.

-Te pomenesti ca va deveni sihastru, spuse Sirius razand.

-Sirius…se vaita Maria.

-Sa nu te prind ca ii iei apararea, se rasti el.

-Stiu ca a gresit mult si ca ne va fi mai bine fara el o perioada…..

-Adica mie, zise Sirius.

-Da….

-Ayanna vrea o cabana, spuse el schimband subiectul. Asa ca ma gandeam sa stam o vreme la noi acasa, in timp ce vom construi o casuta de lemn pe plaja.

-Asta suna minunat, am spus eu. Cand mergem?

-Ce zici de “chiar acum”?

Reclame

Comentarii»

1. Caty Arya - 05/25/2010

Minunat! 😀 😀 😀 Superb! Saraca Ayanna, atat de ingrijorata, ma bucur ca Sirius e cu speranta „bine aprovizionata” si ca i-a marturisit de energia pe care o are in el! Si sper ca atunci Ayanna i-a daruit acea parte din sufletul ei! Pentru ca amandoi merita sa fie in sfarsit fericiti! Prea mult au suferit amandoi, asa ca au tot dreptul sa fie amandoi fericiti, impreuna (ok + bebeul) 🙂
Minunat capitol!
Va iubesc pentru el 😛 :D!
Felicitari!!!!!!!! (Sper sa il mai continuati un pic :D)
Si va mai felicit pentru viteza cu care au fost scrise aceste ultime 3 capitole! :X:X:X:X

2. alexa - 05/26/2010

Fetelor aveti niste idei geniale. A inceput atat de trist si a ajuns sa fie plin de iubire si bucurie. Bine inca nu este bucurie, dar va fi cand se va naste copilul lor. Sunt sigura ca va trai si vor fi foarte fericiti o eternitate. Au fost atatea mistere si incet-incet le-am dat de cap. Acum astept sa vad ce se intampla cu familia lui Sirius. Off am terminat de citit capitolele si am ajuns la zi cu ele…:)). Sper ca urmatorul capitol o sa vina repede. Spor la scris si multa-multa inspiratie.
V-am pupat
Alexa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: