jump to navigation

Capitolul 20 : O noua viata

–          Maria, ce se intampla? Am intrebat-o eu ingrijorat.

Pe fata ei puteam citi cu usurinta ingrijorarea si frustrarea, dar nu stiam cauza. Desigur ca eram singurul care si-a dat seama de starea ei de spirit, din cauza ca surioara mea stia foarte bine sa-si ascunda sentimentele reale si sa arate contrariul lor, dar pe mine nu ma pacalea. Doar eram fratele ei, ce Dumnezeu.

S-a intors spre mine si a aratat cel mai penibil zambet din viata ei, dar desigur ca din nou eram singurul care stia acest lucru.

–          Alice si Edward vin in vizita. Le e foarte dor de voi, si s-a uitat la familia Denalli, si a spus ca daca sunt si eu cu Sirius aici, e si mai bine. Asa  va vedea pe toata lumea.

–          Nu asta au spus, a zis Tanya, atotstiutoare. As fi auzit.

Avea dreptate. Si eu am auzit conversatia dintre ea si Alice, desi sunt doar un om sau o corcitura sau… Dumnezeu stie. Totusi era putin ciudat pentru mine, pentru ca nu demult am observat ca abilitatile mele sunt mult mai bune decat altadata, dar sincer, nu m-as mira sa descopar ca maine imi va creste un ochi in frunte sau cornite de dracusor, pentru ca eram obisnuit sa descoper ceva nou despre mine in fiecare zi.

–          Le-am auzit gandurile, Tanya. Nu cred ca ai fi putut auzi aceasta, a spus Maria putin enervata.

Repede a gasit o explicatie plauzibila.

« Iti bati joc de mine, nu ? Sau mai degraba de ei, pentru ca nu s-au prins prostii ca minti de ingheata apele. »

A zambit strengareste la gandurile mele, dar nu a spus nimic.

Se vedea pe fetele celorlalti ca au uitat de incidentul cu « sunetul » , dar eu nu. Maria rar era confuza de ceea ce putea auzi si acum era unul dintre acele momente. Asta sigur nu era de bine.

–          Maria, putem vorbi…

Dar nu am apucat sa termin intrebarea, pentru ca au si inceput bataile in usa.

Maria a sarit ca arsa, poate din cauza ca era atat de entuziasmata sa ii vada sau sa scape de mine, mai degraba.

Edward si Alice nu au asteptat sa li se deschida usa, ci pur si simplu au intrat inauntru, de parca erau la ei acasa. Vai, ce imi placea atitudinea lor…

–          Alice, a strigat de bucurie Maria, sarindu-i in brate.

Alice a inceput sa rada de entuziasmul surorii mele, dar sunt sigur ca daca ar fi putut sa planga, i-ar fi scurs cateva lacrimi de fericire.

Ma bucuram sa le vad din nou impreuna. «  Vanatoarele de haine si accesorii », cum le spuneam noi, cei din familie.

Erau cele mai nebune si trasnite fete dupa haine pe care le-am vazut vreodata. Era amuzant sa le vad impreuna si sa aud cum Alice are o viziune cu niste pantofi rosii superbi si cum Maria a

si luat banii si cheile de la masina, stiind deja ce a vazut Alice, cu ajutorul darului ei de a citi mintile. Dupa cum spuneam, niste vanatoare de haine… , dar trebuia sa recunosc ca erau mai mult de atat. Erau cele mai bune prietene, si faptul ca au rezistat asa mult timp fara cealalta, dar totusi era la fel de puternica relatia lor… pur si simplu uluitor.

S-a despartit din imbratisarea lui Alice pentru a se duce la Edward, bunicul nostru scump si drag, pe care il enervam spunandu-i tataie. Sau poate asta vroia el sa dea de inteles.

Bunicul era bland, intelegator, amuzant si bun la suflet, dar rar ne puteam bucura de el si bunica. Intotdeauna nu exista timp sa facem anumite lucruri impreuna, ceea ce era foarte ciudat avand in vedere ca mai ales ei pot spune ca au o eternitate la dispozitie. Dar am stiut dintotdeuana care era defapt adevarul : eu eram. Eu eram omul din toata familia, fiinta care avea doar niste ani amarati de trait.

Ei au vrut sa-mi ofere o viata de umanitate, dar niciodata nu au reusit acest lucru, si nu pot sa-i condamn pentru aceasta. Nu puteau sa schimbe ceea ce erau, desi intr-o vreme o vroiam cu toata fiinta mea, dar acum nu.

Pentru prima data, eram bucuros ca faceam parte din familia asta blestemata.

–          Tinere, vocea lui Alice m-a scos din ganduri, ai de dat niste explicatii, a spus ea autoritara, dar prima data… primeste-o pe Alice cum se cuvine, si si-a deschis bratele pentru mine.

Am ras cu toata inima si m-am alaturat imbratisarii ei reci, dar dragostoase.

–          Tataie, am spus eu uitandu-ma la Edward, te mentii bine pe picioare.

–          Sirius, Sirius, la fel de glumet ai ramas, a zambit el la mine.

–          Cine a spus ca glumesc ?

In timp ce ceilalti radeau cu pofta, eu si cu Edward am inceput sa ne batem frateste.

Era o atmosfera atat de placuta si primitoare, dar stiam ca acest lucru nu putea dura mult timp, pentru ca Edward si Alice au venit cu un scop anume, nu pentru ca le era « dor » de familia Denalli.

Au urmat alte imbratisari intre cei noi-veniti si familia Denalli.

–          Buna, sunt Alice si acesta e fratele meu, Edward, i-a dat Alice mana ei lui Magnus.

–          Buna, eu sunt Magnus, iar aceasta e sora mea, Ayanna.

–          Incantata de cunostinta, a zis Alice formal, dar ea nu mai era atenta la el, ci la Ayanna.

–          Auzi si tu, Edward, nu ? a intrebat Maria, uitandu-se la Ayanna exact ca Alice si Edward. Nu sunt nebuna, nu ?

–          Maria, am putea spune ca noi am trecut de pragul nebuniei de mult timp, dar stiu la ce te referi, si nu, nu esti nebuna.

–          Ce se intampla aici ? a intrebat Ayanna speriata, dar si putin enervata de toata atentia asta.

M-am dus la ea si am luat-o de mana. Ea s-a uitat la mine si am vazut in ochii ei confuzie si neajutorare.

–          Am putea stii ce se intampla aici, avand in vedere ca e vorba de Ayanna ? am intrebat eu suparat pe membri familiei mele. Daca are legatura cu Ayanna, are si cu mine, asa ca mai bine ne-ati explica repede ce anume aude Maria si noi nu.

–          Sirius, iti inteleg supararea, s-a uitat Edward la mine intelegator ca intotdeauna. Vestea va va uimi pe amandoi, dar crede-ma ca va fi una buna.

–          Nu ne mai tineti pe jar, s-a bonsuflat Maria. Si eu vreau sa stiu, nu numai ei.

–          Ayanna, a luat-o Alice pe ea de umeri cu un zambet imens pe fata. Esti… insarcinata.

Socul m-a lovit din plin. Ayanna insarcinata ? Nu se poate !

–          CE ?! a strigat fratele ei. Cu cine ?

–          Cu Sirius, desigur, s-a uitat Alice ciudat la el.

–          Cum…

–          Sunetul pe care Maria si Edward il aud sunt zgomotele pe care copilasul il face. La fel a fost si cu Renesme cand era in pantecele Bellei. Edward a auzit-o, la fel ca si acum. Ayanna, esti insarcinata.

–          Oh, nu…

M-am uitat la Magnus. Era ingrozit si nu intelegeam de ce era atat de grav ca Ayanna sa fie insarcinata cu mine. M-am uitat la Ayanna, vrand sa vad ca macar ea nu se dezgusta de acest gand, dar mi-a inghetat inima la acea imagine din fata ochilor mei.

Ochii ei erau larg deschisi de uimire. Fata ei era alba ca varul, de parca era moarta. Era devastata si speriata… de copilul ce va veni… de copilul nostru.

–          Ayanna… mi-am auzit eu vocea strigandu-i numele in semn de confuzie.

S-a uitat la mine. Din ochii ei au tasnit lacrimi pline de ura si tristete. O ura ce era indreptata spre mine, o ura pe care am sperat sa nu o mai vad in ochii ei, dar se pare ca m-am inselat amarnic.

A inceput sa se indeparteze de mine, dar inca se uita cu aceeasi amaraciune la mine. Acea privire ma blestema si ma omora cu veninul ei pe dinauntrul, dar nu a durat mult, ca a si disparut, incepand sa alerge din casa si din viata mea.

–          Ayanna, am strigat, si am vrut sa ma duc dupa ea, dar ceva m-a oprit, sau mai degraba cineva…

–          Las-o in pace, Sirius.

Era Magnus si imi puteam da seama ca nu era cel mai fericit om de pe pamant. Puteam spune ca era chiar suparat. Bine, furios de-a binelea.

–          Cum as putea sa o las in pace, cand vad ca e suparata ? m-am uitat la el la fel de furios ca el.

–          Trebuia sa aveti grija, pentru numele lui Dumnezeu. Nu ati auzit de prezervative ? Ai lasat-o insarcinata pe SORA MEA ? Sunteti niste idioti si acum veti suferi amandoi. Sunteti inconstienti si… tu cu Ayanna ? Ce e asta ?

A oftat adanc.

–          Acum amandoi veti avea de suferit. Si mai ales…. copilul.

–          Cum adica ?

–          Sirius, m-a strigat Alice, facandu-ma sa imi indrept privirea spre ea. Trebuie sa intelegi ca rasa menesus nu pot avea copii cu alte rase ci doar cu cei din neamul lor.

–          Se insala, nu ? Adica daca nu s-ar fi putut. Ayanna si cu mine nu am fi putut creea copilul…

–          Nu, se poate creea, dar niciodata nu supravietuiesc, s-a rastit Magnus la mine. Intotdeauna mor la nastere, si de multe ori si mamele.

–          Ce…

Ayanna… moarta… impreuna cu copilul… . Un gol se forma inauntrul meu, un gol care se marea incetul cu incetul, lasand durere in urma lui.

Gandul ca Ayanna va muri, ma omora si pe mine. Desi nu stiam ce sentimente avea ea pentru mine sau daca vroia macar sa fie cu mine, stiam ca eu sunt indragostit peste limite de ea…

–          Sirius, stai, m-a prins Alice, inainte de a ma prabusi jos din cauza suferintei. Este o sansa foarte mare ca acest copil sa traiasca, la fel si Ayanna.

–          Cum…

–          Am vazut. Adica am avut o viziune. Te vedeam pe tine, Ayanna si copilul foarte fericiti la noi acasa. Stiu ca viitorul e imprevizibil, la fel ca viziunile mele, dar sunt absolut sigura ca vor supravietui amandoi.

Din nou speranta pe care am crezut ca am pierdut-o odata cu Ayanna, a inceput sa infloreasca din nou si sa ma faca sa fiu optimist.

–          Esti sigura, Alice ? am intrebat eu, simtindu-mi fata brazdata de lacrimi. Nu as putea rezista la o asemenea lovitura…

–          Sunt sigura, Sirius, mi-a zambit bland. Ai incredere in batranica de Alice, stie ce spune.

–          Este imposibil, a inceput sa urle Magnus ca un descreierat. Nu s-a mai… dar nu a mai apucat sa termine ce a avut de zis ca Maria l-a lovit cu pumnisorul ei in fata, provocandu-i o cazatura ce l-a lasat inconstient.

Eram cu totii socati de purtarea Mariei, dar ea calma a spus :

–          Nu l-am mai suportat. Imi pare rau, s-a stanjenit ea.

Am inceput sa rad si am luat-o in brate. Edward si Alice au facut la fel, mai putin cei din familia Denalli care erau inca socati.

–          Haide, am spus eu catre Maria. Ajuta-ma sa-mi gasesc familia.

–          Intotdeauna te voi ajuta. Niciodata sa nu te indoiesti.

Am luat-o de mana si am inceput sa alerg pentru a-mi aduce noua familie acasa. O familie care era doar la inceput, dar pe care am asteptat-o atat de mult timp. In sfarsit, incepeam sa ma simt implinit. Am crezut ca Ayanna va fi singura persoana care ma va face fericit, dar se pare ca copilul nenascut era ultima picatura din paharul fericirii ce se anunta pe parcursul vietii mele.

–          Apropo, Sirius, nu m-ai intrebat motivul pentru care ma aflu aici.

–          Si eu care credeam ca ti-a fost dor de mine…

–          Ia mai taci, m-a lovit ea in umar, in timp ce inca alergam. Si normal ca mi-a fost dor de tine, dar stii ca mai degraba ti-as fi dat un telefon, si a inceput sa rada.

–          Esti foarte amuzanta, Maria.

–          Hei, am avut de la cine invata.

–          Intr-adevar. Si ce spuneai de motiv ?

–          Zilele acestea mama se uita la pozele cu noi de cand eram mici si pana acum. Am stat cu ea si am inceput sa am dubii in legatura cu umanitatea ta.

–          La ce te referi ?

–          Nu ai imbatranit deloc de la 16 ani, Sirius. Da, ti-ai schimbat structura corpului, dar nimic altceva. Asta m-a pus pe ganduri, asa ca i-am facut o vizita lui Carlise. El inca mai avea sangele tau de atunci cand ai donat sange pentru fetita aceea care a avut accident si l-a testat. Se pare ca ai mai multa gena de vampir pe cat au crezut cu toti. Sirius, ce vreau sa spun e ca… cred ca esti nemuritor.

–          CE ?!

–          Ok, stiu ca e prea mult pentru tine sa auzi si asta, mai ales ca acum stii ca vei deveni tatic, dar macar esti constient acum ca poti avea o eternitatea la dispozitie cu Ayanna si copilul ?

Imi venea sa urlu de fericire si sa-i multumesc Domnului pentru sansa pe care mi-a dat-o atunci, de a trai. Mi-a dat-o pe Ayanna si copilul si o eternitate de iubire. Ce puteam cere mai mult de la viata ?

Un singur lucru. Trebuia sa-mi gasesc detinatoarea inimii mele pentru a impartasi dragostea si fericirea ce se ivea in fata ochilor nostri.

Reclame

Comentarii»

1. Caty Arya - 05/24/2010

Ce dragutttttt!!!!!!!!!!!!! Sirius is going to be a father!
O cat ii iubesc pe Edward si pe Alice :D. Superb capitol, cu multe intamplari pe metru patrat! Sper sa o gaseasca pe Ayanna si sa se rezolve totul in bine. Ce frumos ca Sirius e nemuritoe 🙂 ….bine, teoreti are in el 4 rase deja…..cel mai tare personaj :))
Excelent capitol fetelor, deabia il astept pe urmatorul! 😀
Spor la scris!

2. alexa - 05/26/2010

S-au petrecut atatea in acest capitol. Am aflat ca Ayanna este insarcinata si ca ar putea murii dar sunt sigura ca nu o sa aiba ficul un final asa trist, desi orice e posibil. Mi-a placut ca Maria l-a lovit pe Magnus, si ca Sirius este nemuritor. Se pare ca nu este doar un amarat de om.;)) Sper ca Ayanna sa nu fie suparata acum pe Sirius si sa accepte sa o ajute sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina. Pacat ca mai am doar un capitol de citit si pe urma va trebui sa astept. Faceti o treaba foarte buna cu ficul.
V-am pupat
Alexa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: