Capitolul 2 : Acelasi vechi razboi
Prefata
Numele meu este Ayanna. Fac parte dintr-o rasa pe cat de veche, pe atat de putin cunoscuta: menesus.
Suntem o rasa de nemuritori. Puternici, aproape indestructibili. Si totusi, am fost sortiti pieirii. Pentru ca la un moment dat, de-a lungul istoriei, drumul nostru s-a intersectat cu cel al vampirilor. Eram atat de numerosi, temuti si puternici, incat chiar si lor, celor reci, le era teama de noi.Insa, cu ajutorul unei armate de nou-nascuti extrem de puternici, au reusit sa ne extermine. Pe toti, mai putin doi dintre noi: eu si fratele meu, Magnus.
Am reusit sa ne refugiem pe o insula pustie, unde am ramas multi ani, pana s-a incheiat razboiul dintre menesus si vampiri. Cu toate ca noi am supravietuit, rasa noastra a murit. Noi nu putem avea copii decat cu cei ca noi, deoarece descendentii cu muritori mor la nastere.Vampirii ne-au condamnat la viata asta. De aceea ii urasc. Si de aceea am inceput, impreuna cu fratele meu, sa ii vanam. Vom razbuna fiecare stramos pierdut, fiecare clipa de suferinta: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.
Rasa noastra ar fi dainuit peste veacuri daca nu ar fi fost vampirii. Suntem, cum am spus, nemuritori. Si puternici. Ne putem hrani cu orice fel de mancare.Nu mancarea ne face puternici,deci nu conteaza ce mancam. Doar de razele lunii conteaza. Ele ne aduc puterea, ele ne hranesc. Iar razele soarelui au efectul invers. De asta ne place noaptea. Suntem, poate, copiii noptii.Copiii intunericului. Luna este calauza si protectoarea noastra. De aici si numele: menesus. (in latina-luna)
Capitolul 2 : Acelasi vechi razboi
Mi-am lasat haina sa imi cada de pe corp si am pasit in razele lunii. Oceanul vuia puternic, parca exprimand propria-mi nerabdare. Nerabdarea de a incepe vanatoarea de vampiri.De a-mi continua razbunarea.
Am lasat lumina plapanda sa ma mangaie si am inchis ochii. Ce senzatie! Simteam fiecare raza plapanda, fiecare strop de apa, fiecare graunte de nisip.M-am lasat invaluita de visare, in acea stare minunata pana ce luna a inceput sa apuna. Am atins cu mana apa sarata a oceanului, mi-am luat haina inapoi si am plecat. Simteam puterea vibrand in mine si energia dobandita ce astepta sa fie folosita.
Magnus era intins pe iarba, savurand si el senzatia de hranire.S-a ridicat incet, parca ametit.
-Gata, surioara? m-a intrebat.
-Hai, Magnus, sa rupem capul unor nenorociti de vampiri!
Am pornit inaintand pe nisip, cu Magnus in spatele meu. Mai aveam o ora pana sa rasara soarele, timp in care trebuia sa ajungem la padure, pentru a ne ascunde de razele soarelui stand printre copacii umbrosi.
Am mers tot inainte, hotarati si am ajuns. Stiam ca dincolo de padure se afla, langa o mica mlastina, cativa vampiri nomazi care isi fac de cap ucigand vanatorii si pescarii care se avanta spre adancurile mlastinii. Acolo se afla nisipuri miscatoare si nu e de mirare ca multi nu se mai intorc…sau cel putin asta cred oamenii.Eu stiu adevarul si am de gand sa tai raul chiar de la radacini.
Am dat in drumul meu de un negustor care mi-a povestit despre acele nisipuri miscatoare si am inteles imediat care este reala cauza a raspandirii mortii in acele locuri. Niciun nisip blestemat, doar niste blestemati de vampiri.
Cand am trecut de padure, se intunecase din nou. Am fi putut, bineinteles, sa alergam. Suntem foarte rapizi in miscari. Daca suntem in forma, suntem atat de rapizi incat ochiul uman nici nu ne poate percepe. Doar ca de fiecare data inainte de o lupta incercam sa ne pastram cat mai mult puterile.
Mi-am lasat capul pe spate si am inhalat aerul. Mirosul de mlastina era atat de puternic incat il acoperea pe cel al vampirilor.
-Sunt 3, spuse Magnus.
Cum naiba poate sa miroasa si altceva pe langa apa statuta, frunze mucegaite si animale? M-am scuturat, zbarlindu-mi parul. Magnus avea un miros mult mai fin decat mine si pe care probabil eu nu-l voi avea niciodata.
Am mai inhalat o data: apa statuta, frunze mucegaite si animale. Ale naibii de multe animale.
-Nu te mai stradui surioara, iti spun eu ca sunt 3 si sunt cam la un km de noi in partea de Vest. Ce facem?
Pai ce dracului puteam sa facem?
-Atacam, normal.
-Sunt 3.
-Am mai auzit asta o data Magnus. Si nu sunt nici copil, nici retardata, asa ca nu e nevoie sa imi repeti.
El a ridicat o spranceana la mine.
-Atacam, am spus din nou.
Ii era frica de 3 vampiri? Ce las…
Am inaintat mai ager si am inceput sa le simt mirosul. Deranjant? Putin spus. Scarbos?Suta la suta. Infect.
Mi s-a facut pielea de gaina numai gandindu-ma la ei si mi-am mai scuturat o data capul, dorindu-mi sa se termine mai repede chestia asta.
Cand mai aveam inca putin sa ajungem, ne-au simtit si ei. Ii auzeam maraind. Au inceput sa alerge in jurul nostru, incercand sa ne induca in eroare.
Tactica asta e „fumata” de mult, copii.
M-am uitat la Magnus. Era pregatit, astepta semnalul meu.
Mi-am intors capul neglijent intr-o parte, asteptand sa ma atace. Asa era mereu: unul din ei avea impresia ca eu nu sunt atenta si ma ataca.
Asa a fost si acum. L-am vazut cu coada ochiului sarind la atac, desi viteza lui era remarcabila. M-am intors repede cu fata si cu o mana l-am prins de gat. El maraia si isi arata dintii la mine, strangandu-ma cu amandoua mainile. Eu doar mi-am tinut respiratia si printr-o saritura mi-am proptit picioarele in jurul coapselor lui si apucandu-l cu cealalta mana, i-am intors capul cand i-a cazut de pe umeri. Corpul inca i se misca intr-un mod gretos, cautand capul.
Magnus il rezolvase deja pe celalalt. Trebuia sa actionam rapid asupra celui de-al treilea, caci altfel cei raniti se refaceau si lupta reincepea. Singurul mod de a distruge un vampir este sa ii arzi ramasitele.
I-am aruncat lui Magnus o privire, insarcinandu-l sa arda cei doi vampiri de la picioarele noastre si am pornit dupa celalalt.
A fost mai greu decat am crezut. Ii era teama sa ma atace si se tot invartea in cerc. Cand mi-am dat seama ca tot ce vrea este sa ma ameteasca si sa ma oboseasca, eram deja obosita.
Stiam ca daca nu termin repede, puterea va incepe sa imi scada si s-ar putea termina rau. Nu ca mi-ar fi fost teama de moarte; chiar o doream. Mi-era teama doar ca nu voi muri sau nu indeajuns de repede.
Nu stiam ce sa fac. Era clar ca nu pot aborda din nou tehnica de mai devreme, cand ma prefaceam ca nu sunt atenta.
Incepusem sa imi pierd rabdarea.
Un foc ardea ceva mai departe, semn ca Magnus isi facea datoria.
Pana sa ma gandesc ce tactica sa adopt, m-a atacat el. M-a luat pe nepregatite si cred ca asta astepta. Am cazut la pamant, cu el deasupra mea, strangandu-mi umerii cu putere si apropiindu-si dintii de gatul meu.
Mi-am relaxat toti muschii si am devenit moale in mainile lui. Apoi, a fost randul meu sa il iau pe nepregatite: mi-am indoit genunchii si i-am proptit talpile in piept, aruncandu-l cativa metri in spate. Apoi am alergat la el si pana sa se dezmeticeasca, i-am sucit gatul la fel la prietenului sau de mai devreme.
Ah, ador sa am elementul surpriza de partea mea!!
L-am tarat scarbita spre foc si l-am aruncat in el.
Multumita, mi-am frecat palmele una de alta: terminasem si pe ziua asta.
Dar, la naiba, aveam nevoie de o baie, miroseam a vampir infect.
Ne-am intors in padure, unde am gasit un rau in care sa ma spal. Era rece, dar corpul meu nu percepe temperatura decat ca pe niste lucruri minore, care nu ne afecteaza in niciun fel.
Am stat in apa rece si revigoranta, bucurandu-ma inca putin de efectul binefacator al razelor lunii.
Stiam ca urmeaza o noua zi si o vom lua de la capat: investigatii pentru a descoperi alti vampiri, drumul si pregatirea, apoi lupta.
Era o munca sisifica, aceasta vanatoare de vampiri, si asta pentru ca ei puteau crea alti si alti vampiri, spre deosebire de noi, menesus, care transmiteam rasa de la o generatie la alta.
Desi stiam ca ma lupt cu morile de vant, imi dadea o satisfactie aceasta lupta si imi alina setea de razbunare.
ramosialexiafiction
Ramo & Alexya fiction's Blog 
Dragut,dar deocamdata e abia inceputul.Cred ca va fi palpitant.
imi place…
menesus e cool :)…
prima data am crezut k e iubirea vietzii lui sirius knd am citit…
dar nu…
Imi place enorm de tipa..
Shi am citit inaintea lui…
si maine la scoala il innebunesc de cap…de tot :))=))
Pooop :-*:-*:-*:-*:-*
frumos,imi place mult…dar deabea astept capitolele urmatoare pentru a vedea ce urmeaza…
foarte frumos…
asteptam in continuare
pop:*:*:*
superb :*
astept continuarea…si eu am crezut ca are o legatura cu Sirius dar nici nu s-a pomenit de el…
astept capitolele urmatoare :*
yo numai inteleg nik de aiki…cartea o faci din perspectiva unuia sau scrii mai muuulte cap din perspectiva unuia si dupa aia faci „a doua carte” din pespectiva celuilalt cum e zori de zi.
Jane, dar esti critic de specialitate sau ceva asemanator?
Una e sa iti lasi parerea si alta sa incerci sa o impui.
In plus…nu ai auzit de Wide awake? Si alte multe ficuri care contin 2 puncte de vedere? ce ti se pare atat de ciudat?
Minunat. La fel ca altii si eu am crezut ca are o legatura cu Sirius. Sunteti foarte talentate si ideea este superba. Ar trebui sa lucrati mai des impreuna, nu ca separate nu sunteti la fel de bune…
Hmmmm o noua rasa……interesant! Imi place numele ei, e frumos si special 🙂 …Imi place si faza cu lumina lunii 😀 super!
:X:X:X
este interesant :X:X:X
tare rau capitolul…Dar n-am inteles ceva…Ei sunt o combinatie intre vampiri si varcolaci?Sau ce???
Multumim, Ramona.(te cheama ca pe mine :D)
Menesus nu sunt o combinatie intre vampiri si varcolaci, sunt o rasa distincta, rezultatul imaginatiei noastre.
Sunt nemuritori si puternici, la fel ca vampirii, dar nu au nimic in comun cu varcolacii.
Presupun ca de la faza cu luna ai intrebat asta. Meneses sau menesus in latina inseamna luna. Luna le dadea putere, dar nu se transformau, precum varcolacii.
Sper ca ti-am raspuns la intrebare.
Pupici,
Ramona