jump to navigation

Capitolul 14 : Joc si amintire

Sirius

Ce simpatica e atunci cand se enerveaza…aproape ca as putea sa o simpatizez, daca nu as uri-o atat.

M-a impins si a plecat in casa, fara sa mai spuna vreun cuvant. Am asteptat o vreme inainte sa o urmez.

Camera de oaspeti era prea mare si prea ordonata pentru mine. Imi era dor de camera mea de acasa, dar nu puteam pleca inca. Si totusi nu camera a fost motivul pentru care nu am dormit in acea noapte, ci teama ca nu cumva Ayanna sa vina aici noaptea ca sa se razbune. Inca nu stiam de ce a reactionat atat de pasnic la sarutul meu. M-am asteptat sa ma calce in picioare cel putin. Si ar fi putut sa o faca. Asa ca, banuitor, am ramas treaz in paranoia mea, de teama ca ea sa nu profite de faptul ca eu dorm si sa ma omoare in somn.

Am atipit abia inspre dimineata, rapus de oboseala.

M-am trezit speriat, cand o perna a aterizat in capul meu. Am sarit direct in picioare, gata de atac.

–        Buna dimineata, ninja! Ce e cu tine atat de vigilent?

–        Maria… nimic, doar… m-ai speriat.

–        Ti-era teama sa nu vina Ayanna sa te omoare in somn? a izbucnit ea in ras.

–        Amuzant-o….

–        Stai linistit, a plecat.

–        Poftim?

–        S-a dus cu Eleazar sa faca o plimbare. Cred ca au ceva de vorbit.

–        Ayanna cu Eleazar?

–        Da. Stiai ca el avea ideea despre rasa Ayannei si a lui Magnus? Acum ea vrea sa il traga de limba.

–        Aha… si cu tine ce e atat de dimineata, invadandu-mi spatiul?

–        Unu: e aproape pranzul. Doi: plecam.

–        Care „noi”? am intrebat suspicios.

–        Eu si cu tine. Acasa. Mama ne asteapta.

–        Imi pare rau, Maria. Eu nu ma intorc.

–        Haide, Sirius….

–        Stiai asta.

–        Da, dar am crezut ca te pot convinge. Avem nevoie de tine. Ne-ai lipsit si stii ca te iubim mult.

–        Care „noi”? am intrebat.

–        Noi toti… aaa… eu, mama, tata… si Romulus, in felul lui ciudat.

–        Vezi sa nu te cred.

–        V-ati batut? s-a uitat la mine surprinsa, cititnd in gandurile mele cafteala pe care i-am dat-o lui Romulus si multumirea de sine ce a venit odata cu ea.

–        Da. Si nu insista, Maria. Si eu va iubesc si mi-ati lipsit… aproape toti. Dar nu ma intorc. Nu inca.

–        De ce ne faci tu noua viata mai grea?

–        Imi pare rau. Pentru ca asa sunt eu. Nu pot schimba asta.

–        Iarta-ma, nu a vrut sa sune asa, a spus ea.

–        Stiu ce ai vrut sa spui. Nu am nevoie de cititul gandurilor pentru asta. Doar ca nu sunt pregatit sa ma intorc acasa inca.

–        Sirius… dar…

–        Te rog, Maria. Respecta-mi decizia.

–        Bine. Atunci cred ca trebuie sa reformulez: eu plec.

–        Cand?

–        Diseara. Am avionul la ora 19:00.

–        Te pot conduce la aeroport. Masina mea e mai trecuta prin viata decat mine, dar cred ca inca merge. Trebuie doar sa ma duc sa o iau. Am lasat-o pe marginea drumului, la intrarea in Denali.

–        In regula. Cobori in sufragerie?

–        Imediat ce imi fac un dus si imi schimb hainele.

–        Bine.

Mi-a dat un pupic pe obraz si a iesit din camera.

Deci asta vrea Ayanna… sa afle mai multe despre rasa ei de la Eleazar… de asta a ramas… are sens… are un scop. Iar eu ii voi face sederea foarte… „placuta”. Minunat.

Cu acest gand diabolic, m-am indreptat spre camera de dus.

Cand am iesit 10 minute mai tarziu, ud si doar intr-un prosop, am avut parte de o surpriza: stand pe patul meu, in camera mea, ma astepta… Kate.

Era sa imi cada prosopul din jurul taliei de uimire. Ce rahat facea ea aici?

–        Kate… am reusit sa articulez.

–        Buna dimineata, somnorosule!

–        ‘Neata! Toate bune?

–        Da, vroiam doar sa vad daca te-ai trezit.

Bine ca nu ai intrat la dus dupa mine ca sa vezi daca m-am trezit.

–        Pai, precum vezi, i-am spus aratand spre mine cum ca m-am trezit.

Ea probabil a inteles altceva, pentru ca a zambit rusinoasa si s-a ridicat de pe pat, indreptandu-se catre usa.

–        Te astept in sufragerie, mi-a spus zambind. Si apropo, frumoasa tinuta!

S-a mai uitat o data la mine, masurandu-ma din cap pana in picioare, apoi a plecat, inchizand usa in urma ei.

Asta ce naibii a mai vrut sa fie? Micuta si inocenta Kate, facandu-mi complimente desre cum arat… ei bine, aproape dezbracat.

Mi-am tras o pereche de blugi pe mine si o camasa albastra pe care am lasat-o descheiata. Am incalcat tenesii si am iesit. In sufragerie, erau Carmen, Maria si Kate.

Cea din urma a afisat un zambet in coltul gurii cand m-a vazut, apoi si-a facut repede de lucru citind o carte.

–        Am facut cumparaturi, mi-a spus Carmen. Nu stiu exact ce fel de mancare este, nu ne prea pricepem la mancarea oamenilor, dar sper sa fie buna. E in frigider.

Remarca asta probabil ca alta data m-ar fi facut sa ma simt jignit, dar acum nu imi mai pasa. Si ce daca sunt un om? La urma urmei, ce e asa de placut sa mergi in padure sa vanezi animale scarboase? Eu am puterea mea, ce sunt conteaza mai putin.

–        Multumesc, Carmen. Nu era nevoie sa te deranjezi.

M-am dus la frigider si am scos mai multe pachete cu tot felul de mancaruri, de la pizza la mancare chinezeasca si prajitura cu mere. Am mancat din fiecare cate putin, defapt putin mai mult. Imi era asa de foame. Oare de cand nu am mai mancat?

Nu am apucat sa ma mai gandesc, pentru ca i-am auzit vocea Ayannei afara. Deci s-a intors… oare Eleazar i-a spus ce vroia sa stie? Ia sa ma duc eu sa aflu.

Am gasit-o stand singura la umbra foisorului. Eleazar intrase in casa.

–        Si deci, cum te-ai simtit in prima noapte petrecuta intr-o casa de vampiri?

–        Mars de aici, corcitura! a spus ea furioasa.

–        Bla, bla bla, nu ma afecteaza injuriile tale, scumpo! Eu am vrut sa fiu dragut cu tine si tu imi raspunzi asa. Sa iti fie rusine…

–        Cand ai vrut tu sa fii dragut cu mine, Sirius?

–        Hmm… buna intrebare. Niciodata, cred, am spus zambind diavoleste.

–        Esti un gunoi, a spus aruncandu-mi cea mai urata privire pe care am vazut-o vreodata la cineva.

–        Si ti se intampla des sa te saruti cu gunoaie? am tachinat-o eu.

–        Ai abuzat de mine, a spus ea.

–        Minti! Tu mai aveai putin si sareai pe mine. Cati ani au trecut de ultima data cand ai fost cu cineva?

Nu a raspuns.

–        Zeci? am intrebat razand. Sute?

Mana ei s-a proprit in gatul meu strangandu-l cu putere. Nu mai puteam respira, dar continuam sa rad. Aveam o noua latura diabolica pe care abia o descopeream.

–        Intreci masura, Sirius, a marait ea zambind, in timp ce mana ei imi strangea gatul si mai tare.

Am prins-o de mana ca sa i-o dau la o parte, dar mi-a dat drumul cand am atins-o doar.

–        Dispari, s-a rastit ea la mine.

–        Ups… nu pot.. nu am abilitatea asta…

Probabil tachinarea am fi continuat-o, daca nu ar fi aparut Maria in peisaj. M-am ridicat de langa Ayanna, am mers inspre Maria si am imbratisat-o, apoi am intrat in casa.

–        Imi pare rau, a soptit Maria catre Ayanna. Stiu ca iti aduce aminte de Ian.

–        Nu este adevarat.

–        Nu el ca persoana ci… prin ceea ce spune.

Cred ca nu ar fi trebuit sa aud asta. Si totusi, cine naiba e Ian? Ce stie Maria si mai ales, ce imi ascunde?

***

Mi-am petrecut restul zilei stand de vorba cu Carmen si Eleazar, tachinand-o pe Ayanna si flirtand cu Kate. Nu ca as fi placut-o sau ceva, doar… pentru ca pot. E un sentiment placut de incredere.

A fost chiar draguta sa imi recupereze masina de pe autostrada. Chiar nu aveam chef sa ma duc pana acolo. „Stai linistit, Sirius, eu oricum alerg mai repede decat tine si nici nu obosesc. Ma duc eu sa iau masina”

Cred ca am un nou talent, numit „puterea zambetului lui Sirius”.

Ziua a trecut prea repede. Vroiam sa stau mai mult timp alaturi de Maria, imi fusese atat de dor de ea si compania ei reusea mereu sa ma bine-dispuna. Dar stiam ca ai nostri sunt ingrijorati si mai stiam si ca e plecata de destul timp de acasa, ceea ce inseamna destul timp fara Seth. Asta era greu pentru ei amandoi.

Ne-am urcat in masina si am pornit catre aeroport. Drumul era scurt si stiam ca trebuie sa o intreb repede ceea ce vreau, inainte sa ajunga. Sau as putea sa conduc mai incet…

–        Nu te obosi, Sirius… doar da-i drumul.

Am zambit. Cu Maria mereu lucrurile erau mai simple.

–        Ce vroia Ayanna sa afle de la Eleazar?

–        Daca mai exista menesus in viata si unde ar putea fi.

–        Si a aflat?

–        Nu.

–        Banuieste de unde am puterea?

–        Nu. Nici pe departe.

–        Bun. Si ultima intrebare: Kate.

–        Asta nu e o intrebare, a spus ea razand.

–        Stii la ce ma refer.

–        Se pare ca te place.

–        Serios?

–        Adica… te place-place. Pe bune.

–        Pe mine? Adica…

–        Sirius, cand te-ai uitat ultima data in oglinda?

–        Nu stiu, de ce?

–        Te-ai schimbat si fizic. Cred ca ai luat cateva kg in greutate numai de cand nu te-am mai vazut eu. Si sunt kg de muschi… care se vad. Pot sa jur ca ai crescut si in inaltime cativa cm. Ei bine, arati ca un… barbat.

Am inceput sa rad.

–        Vorbesc serios. Iar Kate… ei bine, e atrasa de tine…

–        Hmm…

–        Sirius, nu te juca cu ea. Te rog. Nu iti bate joc.

–        Mda… ma rog…

Ea s-a uitat trista la mine.

–        Te schimbi in ceva ce nu imi place. Imi fac griji pentru tine.

–        Stai linistita, Maria. Sunt bine.

Ajunsesem la aeroport. Am gasit un loc in care sa parchez si am coborat.

–        Ai grija de tine, mi-a spus Maria imbratisandu-ma cu putere.

–        Si tu. Stai linistita in priviinta mea.

–        Te iubesc, fratioare!

–        Si eu te iubesc. Saluta-i… aproape pe toti din partea mea, i-am spus facandu-i cu ochiul.

Ayanna

Nenorocit, netrebnic, odios. Intr-un cuvant: Sirius.

Oare chiar vrea sa ma faca sa ating cota maxima de ura fata de el? Sau sa ma enervez in asa hal incat sa fac o prostie? Si ce ar avea el de castigat din asta?

Nu il mai suport. Si de ce naibii mai sta aici, daca sora’sa pleaca? De ce nu se duce cu ea, la casa lor de corcituri scarboase si sa ma lase in pace?

De parca nu as avea destule de indurat si fara el. De parca nu m-as simti destul de umilita, infranta si indurerata pentru ca stau intr-o vizuna cu strigoi. De parca nu as muri de ura si gelozie cand ii vad pe Magnus si Tania impreuna.

Dar toate aceste sentimente nu sunt de ajuns, trebuie sa mai fie si Sirius aici, sa rasuceasca cutitul in rana, sa ma faca sa il urasc mai mult decat este posibil.

Cand m-a sarutat, am simtit ca ma pierd in amintirile dureroase. Pentru ca o singura persoana m-a mai sarutat. In urma cu mult timp. Si chiar daca nu seamana absolut deloc, nu avea cum sa nu imi aminteasca de el.

Ian era cea mai buna persoana pe care am cunoscut-o. Cu sufletul atat de curat, mereu gata sa ii sara in ajutor unui prieten, sa spuna o vorba buna mamei, sa imi faca un compliment mie… iubita lui.

Nu am mai cunoscut pe nimeni altcineva care sa aibe la fel de mult respect pentru cei din jurul sau decat Ian. Niciodata nu ar fi ranit pe cineva si intotdeauna prefera sa sufere el decat sa sufere altii.

Manierat, politicos, altruist, darnic… opusul lui Sirius.

O fiinta extraordinara cu un chip de inger… a fost. S-a dus demult. Ca fel ca toate celelalte persoane pe care le-am iubit.

Sirius mi-a amintit de el sarutandu-ma, pentru ca Ian a fost singura persoana cu care am avut o relatie intima vreodata. Si singurul la care ma gandesc si ma voi gandi mereu.

Il urasc si mai mult acum pe Sirius, caci a reusit sa ii intineze amintirea, prin acel sarut.

Nu era corect sa il compar pe Sirius cu Ian. Imi era sila de mine ca am facut asta. Sirius nu ar merita nici sa sarute pamantul pe care a calcat Ian.

Era de neiertat pentru mine ca m-am gandit la asta.

Nenorocitul de Sirius! Pot sa il urasc chiar si mai mult decat o fac?

Si de parca nu ar fi fost de ajuns, a inceput sa ma scoata din pepeni purtandu-se ca un magar. As vrea sa ii rup capul ala patrat de pe umeri si sa il dau de mancare la strigoii pe care ii iubeste atat.

Cati ani au trecut de ultima data cand ai fost cu cineva? replica lui imi suna inca in minte. Imi ranise orgoliul. Trecusera multi ani. Prea multi. Stia asta si avea de gand sa profite. Nenorocitul!

Am incercat sa nu ma mai gandesc la el. Nu era de ajuns cat rau imi facea, trebuia sa imi mai fac si eu singura, amintindu-mi.

L-am indepartat din gandurile mele. Am inceput sa ma gandesc la Eleazar. De ce nu vrea sa imi spuna nimic despre menesus? Am incercat sa fiu cat mai discreta astazi, de teama sa nu stric totul. In plus, nu cred ca ar fi prea fericit daca ar sti ca Maria i-a cotrobait prin minte si mi-a spus mie ce a aflat.

Dar de ce imi pasa de Maria?

Ei i-a pasat de mine… probabil e un schimb reciproc corect.

Dar nu o sa ma las. O sa incerc sa ii castig increderea lui Eleazar, apoi o sa il intreb din nou. Trebuie sa cedeze in cele din urma. Trebuie sa imi spuna ce stie.

M-am cufundat din nou in ganduri… in amintiri… acel sarut a trezit atatea sentimente si amintiri ingropate.

***

–        Ce face cea mai frumoasa menesus din cate exista?

–        Ian… stii ca nu sunt cea mai frumoasa.

–        Bineinteles ca esti.

–        Esti asa un lingusitor…

–        Asta nu, in niciun caz. Nu mint. Esti cea mai frumoasa. Uita-te si tu: chiar si luna se simte in inferioritate in fata frumusetii tale si paleste.

–        Ian…

–        Suntem cu totii atat de neputiciosi. Iar eu sunt atat de norocos sa te am…

–        Te iubesc!

–        Eu te iubesc si mai mult.

–        Ian?

–        Da, Ayanna?

–        Imi promiti ca vom fi impreuna mereu?

–        Nu imi va ajunge eternitatea sa te iubesc…

Mi-am scuturat capul pentru a alunga amintirea dureroasa. Mi-am sters lacrimile si am intrat in casa, pregatita pentru o noua sesiune din jocul pe care stiam ca il joaca Sirius.

Te urasc, Sirius Black! Te urasc asa cum nu credeam ca e posibil si iti promit ca ma voi razbuna!

Reclame

Comentarii»

1. alexa - 02/20/2010

Mi-e mila de Ayanna pentru ca sufera. Nu este placut sa iti pierzi marea iubire. Ea incearca sa fie tare dar are si ea un suflet si lui Sirius ii place sa o enerveze. Daca ar putea si Sirius sa vada ce este in sufletul Ayannei i-ar parea rau ca a facut-o sa sufere atat. Abia astept sa vad ce planuri are Sirius cu Ayanna si Kate. O sa-mi fie dor de Maria sper sa nu lipseasca prea mult. Frumos capitol. Spor la scris in continuare.
V-am pupat
Alexa

2. Caty / Arya - 02/22/2010

Yey! New Capitol..super!
Mi-a placut foarte mult! 🙂 Maria e amuzanta…cum ii citeste ea pe toti…ceea ce presupun ca ii scoate din minti…dar pentru noi e amuzant!
Sper ca puterea noua a lui Sirius sa nu i se urce chiar atat de rau la cap…si sa se mai calmeze si el. :))
(noi stim ca Sirius e de fapt baiat bun! …ca si acest Ian….numai ca se da si el in spectacol acum :D)
Foarte dragut capitolul……multumim!!!
Va pup
Caty

3. bianca - 02/25/2010

saracuta Ayanna !! :(( cat a suferit….. sper ca Sirius sa-si revina pana la urma (adik sa se faca baiat bun),iar lui Romulus sa-i para ca l-a facut pe fratele lui sa sufere…….
Mi-a placut mult cap.!!!
pwpwpwp!! 😀

bianca - 02/25/2010

*sa-i para rau
se pare ca raceala asta chiar m-a obosit :(( :(( :(((((


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: