jump to navigation

Capitol bonus 2

Magnus

Eram fericit pentru prima data de foarte multa vreme, dar nu implinit. Nu implinit, pentru ca in adancul sufletului meu stiam ca fericirea mea o va distruge pe cea a Ayannei.

Eram in foisorul frumos si intunecat cu cea mai frumoasa fiinta pe care am vazut-o vreaodata. Parul ei lung era blond cu cateva suvite rosiatice pe care adoram sa le ating si sa le rasucesc pe degetele mele si sa le simt finetia. Ochii ei de aur ma hipnotizau intotdeauna cand ma uitam in ei. Era o femeie foarte atragatoare, iar eu eram aici cu ea. Era doar a mea si acest lucru ma facea al naibii de fericit.

-Scumpule, a spus vocea ei senzuala ca de clopotel. La ce te gandesti?

-La cat de norocos sunt ca te-am gasit si ca ti-am furat inima.

-De ce presupui ca mi-ai furat inima? a soptit ea atragator, tachinandu-ma.

Stiam ca ma necajea. Poate avea motive. O iubeam. O iubeam foarte mult, dar eram constient ca daca o voi alege pe Tanya, Ayanna va fi distrusa si viceversa, iar intrebarea era: pe cine sa aleg?

-Daca vreau, a soptit ea, venind dureros de aproape de mine, eu ti-o dau de buna voie. Cu o conditie.

-Care? Am intrebat, zambind draceste.

-Promite-mi ca vei fi mereu langa mine.Las-o pe Ayanna, e mare, se descurca singura. Stiu ca ii va fi greu, dar nu poti renunta la dragostea noastra. Nu poti renunta la mine, a spus ea ultimele cuvinte, atigandu-ma aproape de locul interzis…

-Tanya, m-am cutremurat la atingerea ei.

-Ma iubesti? a soptit ea aproape de buzele mele.

-Da, m-am indreptat spre ele flamand.

-Atunci demonstreaza-mi. Saruta-ma.

Nu am vrut mai mult decat atat.

M-am inapustit asupra buzelor ei pline  si am inceput sa o sarut infocat asa cum stiam prea bine ca-i place si o duce in pragul fericirii.

Incepeam sa simt cum adrenalina si placerea crestea in adancul meu pe parcursul adancirii sarutului. Ea si-a intins mainile pentru a ma imbratisa, apoi le-a strans in spatele gatului meu, aducandu-ma mai aproape.

-Tanya, am gemut eu, despartindu-ma pentru cateva secunde de buzele ei si incepand sa o sarut pe gatul ei fin si alb.

-Da, Magnus…

I-am cuprins obrajul cu mana si m-am uitat in ochii ei.

Ma simteam ca in Rai in acel moment, dar dupa aceea, mi-am dat seama ca defapt Satana mi-a jucat doar o farsa, infierbantadu-ma pana la extreme si m-a pus in fata unui fapt pe care nu-l vroiam inca, dar necesita rezolvarea.

Lumina foisorului s-a aprins, alertandu-ne ca cineva era aproape de noi si ne putea vedea in pozitia nu foarte potrivita pentru niste “ amici” .

Mi-am indreptat privirea spre gradina din fata noastra, iar ceea ce a aparut in fata ochilor mei speram sa nu fie realitate.

O vedeam clar pe Ayanna. Am observat prima data in ochii ei ingrijorare, dar ingrijorarea s-a transformat in confuzie, confuzie in uimire, uimire in tradare, tradare in…

–          Te urasc! a strigat cu toata furia de care era capabila, iar acest lucru nu era de bine.

–          Ayanna…

Am inceput sa-i explic, dar m-am oprit nestiind cum sa continui. Ce as putea sa-i spun? Stii, Ayanna, m-am indragostit de o vampiroaica pe care o urasti. Oops. Dar acesta era adevarul si nu puteam sa imi mai ascund toate sentimentele carora le-am ordonat tacere atata timp.

–          Te urasc, Magnus!  Va urasc pe amandoi, dar pe tine te urasc si mai mult!

M-am ridicat si am inceput sa ma apropii de ea ezitant…

–          Mi-ai promis, Magnus! Trebuia sa vii la mine, era noaptea noastra cu luna plina! Ai spus ca vei veni si te-am asteptat, m-am gandit ca ti s-a intamplat ceva rau, iar tu…

Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii ei mult prea frumosi pentru a fi patati cu atata durere, si sa amplifice si mai mult suferinta care crestea in mine, respiratie ei se ingreuna din cauza durerii pe care i-am pricinuit-o. Un cutit in inima ei mult prea fragila in acel moment.

–          Ayanna, te rog, lasa-ma sa iti explic…

Trebuia sa-i explic. Trebuia sa o fac sa inteleaga ca dragostea mea pentru Tanya nu a fost planificata, si imi doream sa o accepte pe Tanya ca iubita mea si sa se bucure pentru mine, dar…

–          Ce sa imi explici? Ca preferi nenorocitii de vampiri? Ca o preferi pe ea in locul meu? Ca m-ai mintit cand mi-ai spus ca orice s-ar intampla sunt sora ta si ma iubesti? Ca ai fost un nenorocit care mi-a spus ca va fi langa mine mereu? Ca nu tii la mine absolut deloc? Ca nu te gandesti la durerea mea? Ca pur si simplu nu iti pasa? Ce sa imi explici, Magnus? Nu e nimic de explicat! Te urasc! Ramai cu nenorocitii de vampiri pe care ii iubesti!

A inceput sa fuga catre padure, dupa ce a spus ceea ce a avut de zis.

Fiecare propozitie era perceputa de creierul meu cu incetinitorul, intelegand sensul lor foarte clar si injunghindu-ma in inima.

Sora mea… singura mea ruda… imi spuneam eu in minte.

Am vrut sa fug dupa ea si sa o opresc, dar eram tintit in acel loc de rautatea si agonia cuvintelor ei…

Nu stiam ce sa fac, cum sa actionez ca sa fie bine…

Dar ceva m-a scos din gandurile mele confuze. Se auzeau niste pasi apropiindu-se si m-am uitat spre sursa acelor sunete suparatoare.

M-am uitat la aceea persoana si mi-am dat seama ca era o fata necunoscuta mie.

Mergea foarte lejer, concentrata pe ceva anume, dar nu stiam ce. M-a enervat felul ei calm de a se indrepta spre spatiul cu atmosfera mult prea incarcata cu energie negativa din partea mea, a Tanyei si Ayannei.

In spatele ei era si Carmen si mi-am controlat supararea in respect pentru ea.

–         Ce se intampla aici? a intrebat Carmen.

Nimeni nu a raspuns. Toti ne uitam la ea, ei de parca asteptand raspunsuri la niste intrebari nespuse, iar eu vrand sa imi dau seama cine naibii e si de ce imi e asa cunoscuta infatisarea ei.

–         Eu sunt sora lui Sirius, mi-a raspuns la intrebarea neadresata.

Eu am facut ochii mari. De aceea imi erau asa cunoscute trasaturile ei frumoase si delicate. Nu stiam cum de a stiut de intrebarea nespusa, dar acum nu puteam sa ma gandesc prea mult la acest lucru…

–         Imi pare bine sa te cunosc, am spus eu facand o plecaciune mica.

Sirius are o sora frumoasa…

–         Si mie, mi-am raspuns.

–         Ce se va intampla cu sora ta? m-a intrebat Tanya pe mine, scotandu-ma din transa.

Ayanna… nu stiam ce sa fac. Vroiam sa merg dupa aia, dar daca o pierdeam pe Tanya? Vroiam sa raman cu Tanya, dar daca regretul ca am lasat-o pe unica mea sora sa plece de langa mine pentru totdeauna ma va ucide in totalitate? Le vroiam pe amandoua in acelas timp, iar daca ar fi sa aleg dintre cele doua, nu as stii pe cine…

–         Eu zic sa mergem sa o cautam, a spus sora lui Sirius zambind fals catre Tanya.

Ceva imi spunea ca zambetul acela spunea ceea ce gandea Tanya despre sora mea. Stiam in mare parte despre sentimentele Tanyei fata de Ayanna. O ura pentru ca o vedea ca pe o amenintare, dar daca ar incerca sa se inteleaga, ar vedea ca sora mea este o persoana minunata. Dar oare ar accepta amandoua sa-si calce pe mandrie pentru mine?

–         Vin cu tine, mi-am spus fata, uitandu-se cu ochii incurajatori

M-am uitat la ea putin incruntat, dar nu am mai spus nimic. Mi-am dat seama ca stia de lupta din sufletul meu si intr-un fel m-a usurat, luand ea decizia in locul meu.

A inceput sa alerge spre padure, pe urmele Ayannei. Aceasta mi-a dat impulsul potrivit pentru a porni dupa ea. Nu puteam sa imi las sora singura in padure si a avut dreptate, impingandu-ma la figurat de la spate.

Am alergat aproape de ea. Stiam unde duceau urmele ei. In poienita unde am stat impreuna in fiecare seara. Era seara noastra, iar eu am preferat sa ma giugiulesc cu Tanya decat sa imi fac datoria de frate. Cat de fraier pot fi!

Ma asteptam sa o vad pe Ayanna din moment in moment, dar nu m-am asteptat sa o vad in acea postura.

Era deasupra unui baiat pe care l-am recunoscut indata: Sirius. Respiratia ei era sacadata si simteam un miros de sange. Presupuneam ca era sangele lui Sirius, avand in vedere ca Ayanna era pregatita sa atace pieptul bietului Sirius cu ghearele…

–        Opreste-te! a strigat fata de langa mine.

Sora lui Sirius.

–        Ayanna, opreste-te chiar acum!

Era nervoasa, nervoasa sa-si vada pentru prima data fratele dupa atata timp in acest hal.

Nu intelegeam atitudinea Ayannei. De ce vroia sa-l bata de Sirius? Ce i-a facut? A uitat ca era sa moara din cauza ca l-a salvat pe Sirius de la moarte?

M-am indreptat spre Ayanna foarte calm si i-am prins umerii cu forta pentru a o trage inapoi.

Nu s-a impotrivit ceea ce era admirabil si neobisnuit ei. Dupa ce am indepartat-o cu totul de victima ei, fata s-a dus la fratele ei ingrijorata.

Ayanna a tras adanc aer in piept, gandidu-ma ca nu si-a dat seama de cel care o tinea de umeri, dar eram sigur ca acum stia cu exactitate cine era.

–        Ayanna, linisteste-te, m-am pregatit eu pentru furia ei.

–        Lasa-ma in pace! Da-mi drumul!

–        Imediat ce te calmezi si imi spui ce s-a intamplat.

–        Ce s-a intamplat? Ce s-a intamplat? Iti bati joc de mine, Magnus? Ti se pare amuzant?

–        Ayanna, imi pare rau. Am gresit ca ti-am ascuns relatia mea cu Tania si regret. Dar ce vina are Sirius in toata asta?

–        In primul rand, exista. Daca nu ar fi fost el, nu am fi aflat de vampirii vegetarieni, nu am fi ajuns aici, nu i-am fi cunoscut.

–        Dar asta e absurd. Nu a fost intentia lui sa faca asta. Si in plus, te simti fericita stiind ca ai omorat atatia nevinovati si ai fi continuat sa o faci daca nu aparea Sirius?

–        Vampiri, Magnus. Vorbim despre vampiri. Nu exista vampiri nevinovati.

–        Bineinteles ca exista. Nu e vina lor ca sunt asa. Nu e ca si cum si-ar fi dorit-o. Iar unii dintre cei pe care i-am omorat sunt tineri, nici nu stiau nimic despre razboi. Deci vampiri sau nu, erau nevinovati.

Speram din suflet sa inteleaga. Erau niste fiinte ca noi, cu calitatile si defecte lor. Trebuia sa aruncam pentru totdeauna securea razboiului si sa incepem sa coexistam in pace. Nu puteam trai in trecut. Prezentul conta.

–        Te-ai gandit vreodata ca ai putea sa ierti? a intrebat sora lui Sirius cu vocea ei suava.

–        Nu stiu cum sa fac asta. Nu vreau asta, a soptit ea.

–        Pentru ca nu ai luat-o ca pe o alternativa. Poti macar sa te gandesti la asta. E un bun inceput.

–        Dar nu vreau!! A strigat de data asta.

Trebuia sa incerce. Ura pe care o simtea o instraina de fata cea vesela si plina de viata care a fost odata. O vroiam inapoi pe sora mea cea dulce si buna asa ca trebuia sa se vindece de suferinta adanca si sa incerce sa ierte.

S-a smucit din mainile mele si s-a intors sa ma priveasca in ochi. Acesta era momentul.

–        Te rog, Ayanna… pentru mine, a spus eu, sperand sa faca acest lucru pentru ea insasi defapt.

–        Am facut destule pentru tine. Nu mai pot. Tu nu ai facut nimic pentru mine.

De ce era asa egoista? Cum putea sa zica ca nu am facut nimic pentru ea?

–        Timp de decenii am omorat sute de vampiri. Pentru tine. Ti se pare putin?

–        Dar si tu vroiai sa te razbuni, la fel ca si mine.

–        Initial, da. Eram cuprins de durere, disperare, furie si dorinta de razbunare.Pe parcurs mi-am dat seama ca oricati vampiri am omori, familia noastra nu se va intoarce. Iar noi nu facem altceva decat sa ne manjim mainile de sange si sa adunam in sufletul nostru si mai multa ura.

–        Si atunci de ce ai continuat? l-am intrebat furioasa.

–        Pentru tine. Nu vroiam sa recunosc aceste sentimente nici macar fata de mine. Asa ca am continuat sa traiesc in ignoranta.

In sfarsit am dat frau tuturor sentimentelor mele adevarate si ma simteam liber ca niciodata. Crezurile mele s-au schimbat de mult, dar am fost prea slab sa le recunosc si afirm in fata ei. Acum am facut-o si ma simteam nespus de linistit si eliberat.

–        Minti! Spui asta ca sa ma simt vinovata!

–        Spun asta pentru ca este adevarat.

S-a intors cu spatele la mine. Stiam ca tot ceea ce am zis au ranit-o si oricat de puternica era, tot i-au dat lacrimile, dar macar nu am mintit-o. I-am spus purul adevar.

–        Poate toate se intampla cu un scop, a spus Maria din spatele lui Sirius.

Ce vrea sa spuna oare?

–        Ce stii? S-a rastit Ayanna la ea. Spune tot.

–        Nu stiu nimic. Ai uitat ca nu vad viitorul? Era doar o afirmatie.

S-a incruntat la spusele ei. Sirius  se afla in fata Ayannei si am presimtit ca va iesi cu inca o cearta intre cei doi.

–        Da-te la o parte! a marait la el.

–        De ce, Ayanna?

–        Da-te la o parte sau o voi face eu!

–        De ce m-ai salvat, doar ca sa incerci apoi sa ma omori?

–        Ce-ti pasa? Esti in viata acum.

–        Nu mi-ai raspuns la intrebare.

–        Nici nu am de gand.

Ceva era schimbat la el. Atitudinea lui, chiar si infatisarea. Nu mai era acel baietas care nu stia ce rost are pe lumea asta. Acum stia sa se impuna ca un om matur, dar viclean in acelas timp. Dar tot la fel de nebun era, nedadandu-se la o parte din fata ei.

–        Poti macar o data sa nu mai fii atat de aroganta? Ti se pare ca detii puterea daca pastrezi atatea secrete? Sau pur si simplu nu ai un motiv pentru care actionezi?

–        Te urasc. Tu esti de vina, a soptit.

–        Stii ca nu e adevarat. Faptul ca am aparut in viata voastra l-a facut pe Magnus sa se opreasca din a face ceva ce nu isi dorea si in plus si-a cunoscut si jumatatea. Dupa atata timp, a ajuns sa fie fericit. Daca as sti asta si as putea sa ma intorc in timp, as face acelasi lucru.

–        Desigur, faptul ca m-ai distrus pe mine e irelevant, a spus.

Nu-mi venea sa cred. Ii spunea totul pe fata, tot. Fara ocolisuri. Uratul adevar, dar o spunea intr-un fel pe care stiu ca o va rani pe ea.

–        Ayanna, tie nu iti pasa de nimeni, a spus Sirius cu o voce periculoasa.

Ma gandeam serios daca pericolul chiar exista, sau era doar un joc.

–        Si daca tie nu iti pasa de nimeni, de ce crezi ca i-ar pasa cuiva de tine?

–        Minti! a spus ea nesigura. Lui Magnus ii pasa de mine.

–        Desigur, de aia a preferat familia de vampiri in locul tau si de aia ti-a ascuns relatia lui cu Tanya.

–        Sirius, ce urmaresti? Nu sunt nici copil, nici retardata. Stiu ca joci un fel de joc.

–        Iti spun doar niste adevaruri. Poate ele vor reusi sa iti mai taie din aroganta.

–        Nu sunt adevaruri… .

–        O, ba da… sigur ca da…

Se apropiase si mai mult de ea. Nici eu nu-l mai intelegeam pe Sirius. Unde vroia sa ajunga? Dorea sa o duca pana in pragul nebuniei din cauza durerii? Si cum putea sa zica ca nu imi pasa de ea? IMI PASA FOARTE MULT, dar pur si simplu nu stiam cum sa impac si relatia cu Tanya, si cea cu Ayanna.

–        Ce joc joci? a intrebat Ayanna.

Nu a raspuns. Doar o privea.

–        Sirius, inceteaza! a spus Maria. Este de ajuns. Las-o in pace.

Avea dreptate. Trebuia sa inceteze. Era de ajuns.

–        Esti asa un idiot, Sirius! a spus Ayanna si l-a impins cu putere.

S-a dat cativa metri in spate, zambind.

Intr-o secunda era langa ea, prinzandu-o de mijloc si ridicandu-o de la pamant. A aruncat-o in spatele lui, facandu-o sa se roteasca in aer. Corpul ei a zvacnit la impactul cu un copac.

Ce naiba! Trebuie sa inceteze. Acum.

M-a oprit totusi semnul facut de Maria catre mine sa-i las in pace.

Ceva era ciudat… de unde avea atata putere? Ultima data cand ne-am intalnit cu el, avea ceva forta, dar nu sa doboare un menesus.

–        M-am saturat de toata prostia asta, Ayanna, a spus el apropiindu-se de ea.

–        Cum de esti atat de puternic? a spus panicata.

–        Nu stii? a ras el diabolic. Cu atat mai bine.

Si a plecat. Ceva imi spune ca aceasta lupta dintre ei era doar inceputul si imi era frica de cum se va termina razboiul dintre ei.

Sirius se comporta ciudat, dar eram sigur ca voi afla pana la urma. Eu nu aveam nimic cu pustiul, atata timp cat se comporta frumos cu Ayanna, ceea ce era greu pentru el.

Ayanna s-a ridicat din locul in care cazuse si s-a uitat la Maria si la mine.

–        Trebuie sa vorbim, a spus eu, incepand discutia pe care trebuia sa o avem neaparat.

–        Nu avem ce sa vorbim. Iti doresc sa ai o viata fericita. Adio.

–        Dar, Ayanna… tu ce vei face?

–        De parca ti-ar pasa.

Si a plecat, cuvintele ei ramanand in jurul inimei mele ca niste cutite. Imi pasa… imi pasa prea mult, dar cum sa-I demonstrez acest lucru dupa ce i-am pierdut increderea?

Au trecut trei zile de atunci, trei zile de cand nu am mai vazut-o, trei zile de cand eram mohorat si plin tristete din cauza urei ei indreptate spre mine.

Am vorbit cu Maria si mi-a spus ca va incerca sa dea de ea si sa o aduca aici. Va incerca sa o faca sa inteleaga ca e timpul sa treaca peste toata ura fata de vampiri si sa incerce sa coexiste cu noi in Denali.

Nu speram prea mult in reusita. Stiam cat de e de incapatanta si nu putea fi convinsa doar cu cateva cuvinte adresate de Maria, dar ea imi spunea tot timpul: Nu ma cunosti suficient, Magnus. Ai incredere in mine.

Asa ca am acceptat sa o las sa incerce, iar acum ma uitam la scumpa mea sora cum venea spre mine cu un zambet incordat. M-am uitat uimit la Maria, iar ea mi-a facut doar cu ochiul. Speram ca intr-o zi sa reusesc sa o rasplatesc pentru tot.

–        Surioara, te-ai intors! a spus eu luandu-o in brate.

–        Ei bine, m-am gandit sa mai stau o vreme pe aici.

–        Serios? a spus eu.

–        Da, daca nu te deranjeaza.

–        Glumesti? Nu pot sa cred, te-ai intors!

Eram atat de fericit, iar acum eram si implinit. Tot ce mi-am dorit pe lumea asta a fost dragoste familiei si a iubitei, iar acum le aveam pe amandoua.

Reclame

Comentarii»

1. alexa - 02/13/2010

Ce bine ca am aflat ce gandea si Magnus in acele clipe. Nu pot sa spun decat ca a iesit foarte bine capitolul si ca sunteti talentate, dar asta ar insemna sa ma repet. Oricum va descurcati foarte bine si va multumim ca ne rasplatiti cu capitole bonus. O sa fim la fel de cuminti in continuare ca sa ne mai surprindeti. Abia astept capitolul 13. Spor la scris.
V-am pupat,
Alexa!

2. aryafantasy - 02/15/2010

🙂 Hehe…ce dragut…avem si parerea lui Magnus! Saracul de el….rupt intre doua lumi, intre doua alegeri, doua persoane dragi!…Damn, stiu cum e! Si nu e bine si nici usor! Deloc!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: