jump to navigation

Capitolul 12 : Durere si mister

Ayanna

Era numai vina lui. El si nenorocitii de vampiri. Nu puteam repara ce s-a intamplat si nu puteam schimba lucrurile care s-au petrecut deja, dar puteam sa il pedepsesc pe Sirius pentru asta. Era numai vina lui…

Sa ma razbun parea o idee buna. Asta am stiut sa fac toata viata. Toata viata pe care am avut-o dupa pierderea celor dragi. Cand pierzi pe cineva, cu siguranta e vina cuiva. Si acel cineva trebuie sa sufere inzecit, sa simta puterea razbunarii tale. Era gresit? Probabil. Diabolic? Categoric. Dar era ceea ce ma defineste. Singurul lucru pe care stiu sa il fac.

Ma uitam la el: ochii lui erau pustiiti, de parca ar fi murit deja. Numai inima ii batea nebuneste in piept. Isi dorea moartea cand l-am cunoscut. E posibil ca acum sa se fi obisnuit cu ideea intalnirii ei iminente?

Milioane de sentimente imi zburau haotice prin minte si sentimente diferite imi invadau sufletul. Sentimentul suprem: furia.

Am vrut sa ii vad chipul viu pentru ultima data. L-am privit, apoi m-am pregatit de atac.

–        Opreste-te! a strigat o voce feminina din spatele meu.

Ce naibii?

–        Ayanna, opreste-te chiar acum!

Nenorocita de Maria. M-a ajuns din urma. Trebuie sa actionez chiar acum, inainte sa aibe timp sa ma opreasca. Dar oare asta vreau? Ca Sirius sa moara?

Bineinteles. Ce e cu mine? Il vreau mort pe acest nemernic.

Doua maini m-au prins de umeri cu forta si m-au tras inapoi. Doua maini ferme si puternice. Doua maini de barbat. Nu era Maria. Nu avea cum sa fie ea.

Eram trasa inapoi si nu ma puteam impotrivi. Era prea puternic pentru mine. Apoi am vazut-o pe Maria ducandu-se la Sirius, sa vada daca e bine.

Atunci cine naibii ma tinea? Am inspirat adanc aerul rece care ingreuna recunoasterea mirosului si totusi senzatia calda a binecunoscutului miros a lui Magnus m-a invaluit.

Era el… venise dupa mine…

De ce mai venise? Ce mai vroia?

–        Ayanna, linisteste-te.

–        Lasa-ma in pace! Da-mi drumul!

–        Imediat ce te calmezi si imi spui ce s-a intamplat.

–        Ce s-a intamplat? Ce s-a intamplat? Iti bati joc de mine, Magnus? Ti se pare amuzant?

–        Ayanna, imi pare rau. Am gresit ca ti-am ascuns relatia mea cu Tania si regret. Dar ce vina are Sirius in toata asta?

–        In primul rand, exista. Daca nu ar fi fost el, nu am fi aflat de vampirii vegetarieni, nu am fi ajuns aici, nu i-am fi cunoscut.

–        Dar asta e absurd. Nu a fost intentia lui sa faca asta. Si in plus, te simti fericita stiind ca ai omorat atatia nevinovati si ai fi continuat sa o faci daca nu aparea Sirius?

–        Vampiri, Magnus. Vorbim despre vampiri. Nu exista vampiri nevinovati.

–        Bineinteles ca exista. Nu e vina lor ca sunt asa. Nu e ca si cum si-ar fi dorit-o. Iar unii dintre cei pe care i-am omorat sunt tineri, nici nu stiau nimic despre razboi. Deci vampiri sau nu, erau nevinovati.

S-a asternut linistea. Stiam ca intr-un fel, are dreptate. Dar cum imi puteam stapani furia si dorinta de razbunare? Ma controlau, se aflau in fiecare celula a corpului meu si detineau puterea.

–        Te-ai gandit vreodata ca ai putea sa ierti? a intrebat Maria cu vocea ei suava.

–        Nu stiu cum sa fac asta. Nu vreau asta.

–        Pentru ca nu ai luat-o ca pe o alternativa. Poti macar sa te gandesti la asta. E un bun inceput.

–        Dar nu vreau!!

Nu stiam ce altceva ar putea sa ma implineasca decat razbunarea si gustul ei dulce. Nu stiam sa traiesc altfel decat asa. Iar daca nu mai pot trai asa… de ce sa mai traiesc?

M-am smucit din mainile lui Magnus si m-am intors sa il privesc in ochi.

–        Te rog, Ayanna… pentru mine, a spus el.

–        Am facut destule pentru tine. Nu mai pot. Tu nu ai facut nimic pentru mine.

–        Timp de decenii am omorat sute de vampiri. Pentru tine. Ti se pare putin?

–        Dar si tu vroiai sa te razbuni, la fel ca si mine.

–        Initial, da. Eram cuprins de durere, disperare, furie si dorinta de razbunare.Pe parcurs mi-am dat seama ca oricati vampiri am omori, familia noastra nu se va intoarce. Iar noi nu facem altceva decat sa ne manjim mainile de sange si sa adunam in sufletul nostru si mai multa ura.

–        Si atunci de ce ai continuat? l-am intrebat furioasa.

–        Pentru tine. Nu vroiam sa recunosc aceste sentimente nici macar fata de mine. Asa ca am continuat sa traiesc in ignoranta.

–        Minti! Spui asta ca sa ma simt vinovata!

–        Spun asta pentru ca este adevarat.

M-am intors cu spatele la el, ca sa nu vada cum ochii mi se umplu de lacrimi. Dar in fata mea se afla Sirius acum. L-am privit. Ochii lui scanteiau de o energie aparte. Era atat de diferit decat atunci cand l-am vazut prima data. Parea ferm, hotarat, calm, calculat…

La naiba cu toate astea! Ce conteaza cum arata acum? Nici nu ar fi trebuit sa mai faca umbra pamantului.

–        Poate toate se intampla cu un scop, a spus Maria din spatele lui Sirius.

Vocea ei era asa de frumoasa, incat reusea sa ma calmeze de fiecare data. Dar ce a vrut sa spuna cu asta?

–        Ce stii? Spune tot.

–        Nu stiu nimic. Ai uitat ca nu vad viitorul? Era doar o afirmatie.

M-am incruntat. Sirius inca se afla in fata mea.

–        Da-te la o parte! am marait la el.

–        De ce, Ayanna?

–        Da-te la o parte sau o voi face eu!

–        De ce m-ai salvat, doar ca sa incerci apoi sa ma omori?

–        Ce-ti pasa? Esti in viata acum.

–        Nu mi-ai raspuns la intrebare.

–        Nici nu am de gand.

Ochii lui s-au umplut de o sclipire ciudata.

–        Poti macar o data sa nu mai fii atat de aroganta? Ti se pare ca detii puterea daca pastrezi atatea secrete? Sau pur si simplu nu ai un motiv pentru care actionezi?

–        Te urasc. Tu esti de vina, am soptit.

–        Stii ca nu e adevarat. Faptul ca am aparut in viata voastra l-a facut pe Magnus sa se opreasca din a face ceva ce nu isi dorea si in plus si-a cunoscut si jumatatea. Dupa atata timp, a ajuns sa fie fericit. Daca as sti asta si as putea sa ma intorc in timp, as face acelasi lucru.

–        Desigur, faptul ca m-ai distrus pe mine e irelevant, am spus.

Ma saturasem sa imi ascuns suferinta. Nu sunt o stana de piatra. Toate lucrurile astea m-au ranit foarte tare. Poate ar trebui sa o stie si ei, poate ar ajunge sa regrete ce au facut.

–        Ayanna, tie nu iti pasa de nimeni, a spus Sirius cu o voce periculoasa.

Felul in care statea in fata mea, felul in care vorbea… aproape ca devenise un joc al seductiei. Daca altele ar fi fost cuvintele pe care le spunea, ai fi putut crede ca este un astfel de joc. Dar ne uram. Eu il uram. Si probabil si el pe mine. Doar am incercat sa il omor…

–        Si daca tie nu iti pasa de nimeni, de ce crezi ca i-ar pasa cuiva de tine?

Buzele lui pline se ondulau cand rosteau cuvintele. Eram absorbita de miscarea lor.

–        Minti! am spus. Lui Magnus ii pasa de mine.

–        Desigur, de aia a preferat familia de vampiri in locul tau si de aia ti-a ascuns relatia lui cu Tanya.

–        Sirius, ce urmaresti? Nu sunt nici copil, nici retardata. Stiu ca joci un fel de joc.

–        Iti spun doar niste adevaruri. Poate ele vor reusi sa iti mai taie din aroganta.

–        Nu sunt adevaruri… .

–        O, ba da… sigur ca da…

Se apropiase si mai mult de mine. Ii vedeam buzele articuland cuvintele si ii simteam rasuflarea calda atingandu-mi fata.

–        Ce joc joci? am intrebat.

Nu a raspuns. Doar ma privea.

–        Sirius, inceteaza! a spus Maria. Este de ajuns. Las-o in pace.

–        Esti asa un idiot, Sirius! am spus si l-am impins cu putere.

S-a dat cativa metri in spate, zambind. Cum naibii poate sa zambeasca?

Intr-o secunda era langa mine, prinzandu-ma de mijloc si ridicandu-ma de la pamant.M-a aruncat in spate lui, facandu-ma sa ma rotesc in aer. Corpul meu a zvacnit la impactul cu un copac.

La naiba cu tine, Sirius. Si cand credeam ca nu pot sa te urasc mai mult de atat.

Dar de unde are atata putere? Se misca mult mai rapid decat atunci cand l-am intalnit, poate sa loveasca sau sa arunce aproape la fel de tare ca… mine.

–        M-am saturat de toata prostia asta, Ayanna, a spus el apropiindu-se de mine.

–        Cum de esti atat de puternic? am spus panicata.

–        Nu stii? a ras el diabolic. Cu atat mai bine.

Si a plecat. Pur si simplu a plecat. Razand ca un idiot. Unul puternic.

Am vrut sa il strig, dar m-am oprit. De ce sa il strig? Ce mai vreau de la el, decat sa il omor? Nimic. Si asta nu pot sa o fac, cu Maria si Magnus aici. Probabil ca il vor pazi mult timp de acum incolo.

Dar la naiba, Sirius… daca destinul te va mai aduce in calea mea, vei face cunostiinta cu moartea.

M-am ridicat din locul in care cazusem si m-am uitat la Maria si la Magnus.

–        Trebuie sa vorbim, a spus cel din urma.

–        Nu avem ce sa vorbim. Iti doresc sa ai o viata fericita. Adio.

–        Dar, Ayanna… tu ce vei face?

–        De parca ti-ar pasa.

Si am plecat. Am alergat departe de locul ala plin de vampiri si care mi-a adus atata suferinta. Nu ma puteam opri din alergat, nu vroiam sa o fac. Pentru ca intrebarile imi invadau mintea si nu puteam sa imi dau niciun raspuns. Incotro ma indrept? Ce voi face de acum inainte? Cum voi reusi sa trec peste toate aceste intamplari? Cum voi reusi sa infrang suferinta de data asta? Cum voi reusi sa traiesc fara fratele meu?

Nu stiam niciun raspuns. Doar alergam, sperand sa scap de intrebari.

M-am oprit cand a rasarit soarele si m-am refugiat intr-o pestera din munti. M-am intins pe podeaua rece de piatra si am ramas acolo, intre viata si dorinta de moarte, suspendata ca in visare, fara sa pot sa ma gandesc la ce voi face mai departe, cuprinsa de furie, teama, durere, umilinta si fara sa stiu cum as putea sa merg mai departe.

***

Am cazut intr-un fel de transa, amintindu-mi despre familia mea, de perioada in care traiam cu adevarat si eram fericita. Nu vroiam sa ma intorc la prezent, fugeam de el. M-am refugiat in amintiri, incercand sa traiesc prin ele, orice numai sa nu infrunt realitatea.

***

–        Buna dimineata, somnoroaso! am auzit langa mine o voce suava, minunata.

–        Ce faci aici?

–        Ma intrebam cand te vei trezi.

–        Dar eu nu dorm.

–        Ei bine, se pare ca de trei zile asta faci.

–        Maria, ce mai vrei de la mine?

–        Sa vorbim.

–        Despre…?

–        Familia ta.

–        Lasa-ma in pace, bine?

–        Hmmm, a zis ea ganditoare. NU.

–        La naiba, Maria, mi-ati distrus viata, ce mai vreti?

–        Care „noi”? Eu sunt pe cont propriu, draguta. Si, apropo, tu singura ti-ai distrus viata.

–        Du-te dracu’!

–        Nop… posibil sa fi fost pe acolo si nu mi-a placut.

–        De ce nu ma lasi in pace?

–        Pai, vezi tu, e posibil sa imi pese de tine. Doar putin.

–        Serios? am intrebat sarcastica.

–        Nu, glumeam doar.

–        Semeni atat de mult cu Sirius uneori incat mi se face SCARBA.

–        Ups, asta cred ca a durut.

M-am uitat urat la ea. De ce nu ma lasa in pace?

–        Uite ce e, Ayanna, a spus ea serioasa, asezandu-se langa mine.

–        Ce e?

–        Magnus tine la tine enorm si tu stii asta. Poate a gresit fata de tine, dar nu il poti judeca atat de aspru. Cu totii gresim. Si tu ai gresit. Ce ar fi sa dati totul uitarii si sa o luati de la capat?

–        Si rolul tau in povestea asta care e? am intrebat-o.

–        Pai, presupun ca ar trebui sa fii convinsa.

–        Nu te mai obosi, Maria. Nu ma intorc. E mai bine pentru toata lumea.

–        Poate ai uitat, dar eu stiu multe lucruri.

–        Asta ce ar trebui sa insemne?

–        Stiu povestea voastra si stiu de ce urati vampirii. Stiu ce ganditi si ce simtiti.

–        Nu stii nimic, am spus simtind cum ma cuprinde furia din nou.

–        Bine, lasa asta. Vroiam totusi sa iti spun ca ura, furia, razbunarea… astea nu sunt singurele sentimente pe care le poate avea cineva.

–        Vezi ca te inseli, Maria? Crezi ca eu nu am fost capabila sa iubesc?

–        Si atunci de ce nu faci transformarea invers?

–        Poftim?

–        Te-ai transformat intr-o persoana care nu poate iubi atunci cand ti-ai pierdut familia. De ce nu poti sa recuperezi aceasta abilitate acum?

–        De ce as face-o?

–        Ai o gramada de motive. Cauta-le inauntrul tau. Acolo se afla si puterea de a ierta.

–        De ce vorbesc eu despre lucrurile astea cu tine?

–        Pentru ca trebuie sa le vorbesti cu cineva, iar eu sunt in zona. Si probabil pentru ca eu te cunosc cel mai bine.

–        Da, bine, ce sa spun… iti multumesc, am spus ironica. Acum eu am plecat de aici. La revedere, Maria!

–        Stai!

–        Ce mai e acum? am intrebat enervata.

–        Chiar nu o poti face? Chiar nu poti sa treci peste toata ura, sa ierti, sa accepti si sa te intorci?

–        Nu.

Am iesit din pestera, alergand printre copacii plini de zapada.

Dormisem 3 zile? Asa a spus Maria. Dar e absurd. Menesus nu dorm.

Era un fel de transa. Nu imi aminteam nimic din acele zile. Fusese cea mai ciudata experienta. Era un fel de vis: eram alaturi de familia mea si eram fericiti. Stiam ca nu este real, dar bucuria data de aceste iluzii era reala. Si ma trezisem plina de energie.

–        Opreste-te!

Am tresarit de spaima si m-am izbit de Maria, nereusind sa ma opresc. Era in fata mea si ea strigase la mine. Cum a reusit sa ajunga inaintea mea?

–        Lasa-ma in pace, Maria!

–        Trebuie sa iti mai spun ceva, apoi te las sa pleci.

Mi-am dat ochii peste cap.

–        Asculta-ma. Apoi iti jur ca nu voi mai incerca sa te opresc.

–        Spune.

–        Este vorba despre Eleazar.

–        Vampirul?

–        Da. Ma tot evita de la o vreme si nu am reusit sa vad prea multe in mintea lui. dar din cate am vazut…

–        Da?

–        Stie mai multe decat spune.

–        Asta ce inseamna?

–        E vorba despre familia ta sau despre rasa ta sau despre tine. Nu stiu exact. Isi blocheaza gandurile de mine si nu reusesc sa prind decat franturi. Dar cu siguranta ceva se intampla.

–        De ce imi spui asta acum?

–        Pentru ca… poate… daca te vei intoarce… il vei convinge sa iti spuna.

–        Cum as putea sa o fac?

–        Castigandu-i increderea, poate…

Familia mea… parintii mei… micuta Sue…

–        Ce sens are, Maria? Si daca i-a cunoscut… nu ma ajuta cu nimic asta. Ma va face sa sufar si mai mult, amintindu-mi.

–        Dar daca… a spus ezitand.

–        Daca ce?

–        Daca e posibil sa mai fie inca in viata cineva din rasa voastra?

–        Ai vazut asta in mintea lui?

–        Nu stiu, Ayanna… totul e atat de confuz. Nu ma lasa sa vad, ti-am spus.

–        I-am fi gasit.

–        Poftim?

–        Daca ar fi fost in viata, i-am fi gasit.

–        Dar daca stau ascunsi, la fel ca voi? Daca si ei au impresia ca sunt singurii supravietuitori si se ascund?

–        Asta ar fi posibil.

***

–        Surioasa, te-ai intors! a spus Magnus luandu-ma in brate.

–        Ei bine, m-am gandit sa mai stau o vreme pe aici.

–        Serios? a spus el.

–        Da, daca nu te deranjeaza.

–        Glumesti?Nu pot sa cred, te-ai intors!

M-am intors. Pentru ca nu mai am nimic de pierdut. Nu pot sa cad mai jos decat sunt deja. Si daca mai exista o speranta ca cineva asemeni mie sa existe, nu voi da cu piciorul acestei sanse.

Si daca voi reusi sa gasesc un alt menesus, va merita toata umilinta indurata.

Ii urasc pe toti. Chiar si pe Magnus. M-a tradat si m-a facut sa sufar mai mult decat oricine altcineva. Desigur, totodata il iubesc. E fratele meu. Dar nu pot sa uit ce mi-a facut.

Il urasc pe Sirius cu toata fiinta mea si cu fiecare secunda in plus in care il vad ma conving de faptul ca il vreau mort.

Ii urasc pe toti acesti strigoi nenorociti. Nici nu mai trebuie sa spun de ce.

O urasc pe Tanya pentru ca mi-a furat fratele.O urasc mai mult decat pe ceilalti nenorociti de vampiri din familia ei.

O urasc pe Maria pentru ca imi stie slabiciunea si poate intra oricand in capul meu.

Ii urasc pe toti impreuna si pe fiecare separat. Si totusi m-am intors. Si voi pretinde ca ii accept si ca incerc sa ma schimb, pentru singurul motiv care ma mai tine in viata: gasirea unui alt menesus.

Se adunasera cu totii in curtea din spate, urandu-mi bun-venit si alte prostii. A trebuit sa ma prefac de fata cu toti si asta aproape ca m-a extenuat. Am ramas afara, sub lumina lunii, cand ei au intrat cu totii in casa.

–        Hei tu, ar trebui sa iti facem o petrecere de bun-venit sau ceva?

Sirius se apropia de mine. Mi-am strans mainile in pumni si mi-am muscat buza. Trebuia sa ma controlez.

–        Uita-te la tine, arati aproape… normala, a spus el razand ca un dobitoc.

Maria imi imprumutase cateva haine. Ale mele erau murdare si rupte pe alocuri.

–        Ce naibii mai vrei, Sirius?

–        Vroiam sa stam de vorba. Acum ca vom trai sub acelasi acoperis, ar trebui sa incercam sa ne intelegem, nu?

–        Du-te dracului si lasa-ma in pace.

–        Ce urat din partea ta sa injuri…

S-a apropiat si mai mult de mine si mi-a atins fata cu degetul arator, trasand conturul maxilarului. I-am prins mana si i-am dat-o la o parte.

El s-a apropiat si mai mult, impingandu-ma, pana cand am ajuns cu spatele lipit de peretele casei.

–        De unde ai atata putere? am intrebat incercand sa nu pun in glas toata furia care ma rodea.

–        Ayanna… Ayanna… de ce iti pasa tie de asta?

Mi-a cuprins talia cu o mana, cealalta aflandu-se deasupra umarului meu, proptita de zid, astfel incat sa nu pot scapa.

S-a apropiat si mai mult. Nasurile noastre aproape se atingeau, iar respiratiile ni se intalneau, contopindu-se.

Nu stiam ce joc mai joaca de data asta, dar m-am hotarat sa aflu.

Mana pe care o tinea pe zid s-a mutat pe gatul meu. Buzele lui au ajuns foarte aproape de ale mele, pana cand le-au atins.

Am reactionat din instinct, fara sa ma mai gandesc la nimic.

Am uitat cine sunt, unde sunt si mai ales… cine e el.

Buzele mele s-au miscat langa ale lui, adancind sarutul, iar mainile mele i-au cuprins talia, urcand pe spate.

O energie ciudata si noua mi-a zvacnit in piept, facandu-ma sa vreau sa ma apropii si mai mult.

Dupa cateva secunde am inceput sa redevin lucida si sa imi dau seama ce fac. Nu e el… E Sirius… E nenorocitul de Sirius.

M-a tras inapoi, uitandu-ma in ochii lui ca de foc.

–        Te urasc, Sirius, i-am spus soptit cu vocea inecata in lacrimi.

–        Si eu te urasc, Ayanna. Nici nu stii cat de mult.

Reclame

Comentarii»

1. alinutz_twilight - 02/11/2010

Wow… wow… wow !Altceva nu pot spune !Spor la scris super!

2. wanda - 02/11/2010

ahh genial =p~ 😡

3. alexa - 02/11/2010

Imi place! Amalgamul de sentimente din sufletul Ayannei sunt redate minunat. Simti si traiesti cu ea fiecare clipa. Chiar daca sufletul ei este plin de ura, suparare si durere eu cred ca Sirius va reusi sa ii stearga toate aceste sentimente si sa ii dea incredere, iubire si bucurie. Faceti o treaba minunata. Abia astept sa citesc urmatorul capitol.
Va pup,
Alexa

4. Deea - 02/12/2010

bravo fetelor! felicitari!!va pup si spor la scris si succes la scoala!

5. aryafantasy - 02/12/2010

Yey!!!!!!!!! 1. Un nou capitol!
2. WOW! 😀 that was super nice!
3. I love it…..DEMENTIAL :D…stiu ca ti se tot zice……dar asa eeeee!!!!!!!!!
Mi-a placut enorm….in primul rand ca au venit Maria si Magnus sa il „salveze” pe Sirius….(vorba vine-salvat)
-apoi ca Sirius nu i-a spus de unde are puterea cea noua 😀
-ca Maria incearca sa o ajute, sa nu mai fie atat de furioasa pe toti
-si ca Sirius nu a stat cuminte….si 😀 a sarutat-o 😀 (de fapt ea pe el…dar shhh nu spune nimanui :)) ) si ca totusi in sufletul ei se produce o schimbare….mica si cu viteza melcului…dar tot schimbare e 🙂
Mi-ati facut ziua mai frumoasa si va multumesc pentru asta!
Evident ca acum vom astepta cu sufletul la gura urmatorul capitol…ca asa suntem noi…ne dai un capitol si noi mai vrem inca 100 mai departe si cat mai repede posibil 😀
P.S. Ma prinsese atat de tare povestea incat…am vrut sa ma duc sa imi iau un pahar cu apa de la bucatarie….si am cautat tasta de „pauza” ca sa nu pierd o secventa…deja in capul meu rula ca un film…evident ca am ras ca proasta de mine…cum sa pui pauza unui text????? Mda…cam asta e efectul pe care-l aveti!
pup
Arya /Caty

6. ramonafiction - 02/13/2010

Nici nu stii cat de frumoase imi faceti voi mie zilele cand intru si citesc comentariile voastre.
Va multumim mult fetelor!
Conteaza enorm pt. noi!

7. madalina - 10/16/2010

hey poti sa imi spui cine sunt personajele care ii joaca pe ayanna si pe sirius adica cei din poze seamana cu cei din vampire diares nu??

8. Alexya - 10/24/2010

Sunt chiar din The vampire diaries :)) 😛 .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: