jump to navigation

Capitol bonus

Maria

Alergam haotic de ceva timp. Nu ma puteam concentra la un singur gand, mintea mea fiind luata cu asalt de mai multe, desi eram singura. Erau toate gandurile mele. Cum am putut permite sa se intample asta? In casa noastra se dadea un razboi mocnit, iar eu ar fi trebuit sa stiu de el. Le puteam auzi gandurile, si totusi am fost atat de ignoranta. Cum am putut avea incredere in Romulus? Este asa un neispravit si un ipocrit…dar este totusi fratele meu. El oare chiar nu are sentimente? Chiar nu ii pasa ca l-a ranit pe Sirius atat de tare? Si Sirius…bietul Sirius. Intotdeauna am stiut ca se simte inferior, dar niciodata nu am crezut ca il doare atat de tare sentimentul de inferioritate….cum am putut fi atat de oarba? Si cum am putut avea incredere in Romulus? I-a furat lui Sirius toate sperantele in legatura cu fata pe care o placea. Si astfel l-am dezamagit si eu complet…

Ziua in care Sirius a aflat de relatia dintre Romulus si Anastacia a fost pentru mine un cosmar. Le auzeam gandurile mai clar ca niciodata, pentru ca erau pline de emotie. Romulus era mandru pentru ca isi dovedise siesi si ne dovedise tuturor inca odata cat este de puternic si faptul ca poate avea tot ce isi doreste. In gandurile lui se citea dispretul pentru Sirius, un dispret pe care nu il mai auzisem pana atunci, dar care probabil a fost prezent mereu, tinut ascuns de mine.

Ganduile lui Sirius erau pline de durere, umilinta, dezamagire si ura. Era umilit din nou de Romulus… pentru a cata oara? Se simtea calcat in picioare si il ura pentru asta. Si era complet dezamagit de mine. Cel mai dureros sentiment este dezamagirea, si totusi este mai greu atunci cand stii ca ai dezamagit pe cineva, mai ales o persoana draga.

In seara aceea m-am dus la culcare plagand. Mama nu m-a lasat sa mai intru la Sirius in camera si m-a pus sa ii promit ca il voi lasa singur atata timp cat are nevoie. Singur insemnand si fara sa ii ascult gandurile. I-am promis si mi-am tinut promisiunea. Am adormit tarziu in noapte, cu perna uda de atatea lacrimi si cu gandul ca a doua zi sa ma duc sa ii cer iertare de la Sirius pentru ca am fost atat de naiva incat sa cred ca Romulus chiar ii vroia binele si pentru toata dezamagirea pe care i-am adus-o. Gandul ca fratele meu nu ma va ierta era bine inradacinat in mintea mea, dar incercam din rasputeri sa il alung.

M-am trezit dimineata cu acelas gand: Sirius. Oare e bine? Am coborat in bucatarie sa vorbesc cu mama, dar ea nu se trezise inca. Pe masa se afla o bucata de hartie impaturita. A luat-o si am deschis-o pentru a o citi, cu un gol in stomac.

Mama,

Am plecat de acasa pentru ca nu mai suportam. Vreau sa fiu un timp singur, doar eu cu mine, pentru a ma regasi. Stati linistiti, sunt bine. Va rog, nu ma cautati. O sa va contactez eu in scurt timp.

Cu drag,

Sirius.

Vestea plecarii lui Sirius m-a cutremurat si m-a facut sa ma simt mai vinovata ca oricand. Desi Seth incerca sa ma convinga ca nu e vina mea, stiam in adancul sufletului ca nici el nu crede asta. Romulus era singurul fericit. De ce a fugit?Nu putea sa mearga incet?a intrebat el razand ca un idiot. Cartea groasa pe care o aveam in mana a brazdat cu putere aerul si a ajuns direct in capul lui patrat, lovindu-l si facandu-l sa sangereze. Si nici macar nu imi parea rau. Cum putea fi atat de insensibil si rautacios?

Randurile din scrisoarea lui Sirius imi rasunau in minte ca un refren.Va rog, nu ma cautati. Cum as fi putut sa nu fac asta? Am pornit in cautarea lui. Primul loc in care am crezut ca s-a dus este in Denali, la prietenii nostri de acolo. Am pornit intr-acolo, sperand din tot sufletul ca ii voi gasi in curand si ca este bine.

Si totusi, acum alergam haotic. Zapada imi ingreuna alergatul si spulbera orice urma de miros. Peisajul era preschimbat in alb, diferit decat atunci cand il vazusem ultima data. Atat de diferit incat imi era teama ca m-am ratacit. Am  inceput sa imi pierd speranta ca il voi gasi pe Sirius aici, sau macar ca voi gasi casa lui Eleazar si a familiei lui. Obosita, m-am asezat in genunchi in zapada rece. Simteam cum ochii mi se umplu de lacrimi si nici macar nu imi doream sa le pot opri. Am ramas acolo plangand, obosita, inghetata, deznadajduita.

Deodata, am inceput sa aud niste ganduri.De fapt, ele se auzeau de ceva timp, dar nu eram atenta la ele. Am inceput sa fiu atenta doar cand ele se refereau la mine.

Cuvantul vampir mi-a rasunat in minte.Mi-am ridicat capul pentru a vedea cui ii apartin gandurile. Era o femeie inalta, cu un corp care se afla undeva la limita dintre fotomodel si karatista. Era, cu siguranta, o luptatoare. Muschii ei erau bine dezvoltati si puternici, dar cu toate astea, formele ii erau frumoase si feminine. Nu arata ca o fiinta umana, dar nici ca un vampir. Tenul ii era masliniu si ochii foarte albastri. Se gandea ca si eu sunt frumoasa. La fel de frumoasa ca….Sirius.

Mi-a luat doar o secunda sa procesez informatia si inca una sa ma avant asupra ei, capturand-o.

–         Unde e Sirius? am intrebat.

–         C-c-ce? s-a poticnit ea.

Mana mea ii era trecuta prin partea din fata a gatului si nu ii dadea prea mult posibilitatea sa respire sau sa vorbeasca. Am slabit foarte putin stransoarea.

Gandurile ei erau incalcite si greu de inteles. Tipa asta ura vampirii cu o forta de neimaginat. Dar stia ca Sirius nu este vampir si ma compara cu el, banuind ca avem o legatura.

–         Am o legatura cu el si se pare ca si tu. Dar nu te baza pe asta, caci te voi omori in numai doua secunde, daca nu imi spui unde este, am spus furioasa.

–         Unde este Sirius!? Am racnit la ea, apasand mana in gatul ei si mai mult .

Daca as putea….sa ma eliberez pentru o secunda as reusi sa o dobor. Dar cum?se gandea ea.

–         Nu te mai chinui, caci nu vei putea sa scapi.

Nenorocita! Daca as putea numai sa o apuc de o mana…gandurile ei erau foarte clare si pline de ura.

Am incordat si mai tare mana care ii tinea gatul, iar pe cealalta am mutat-o astfel incat sa fiu singura ca nu se poate misca.

–         Spune-mi unde este SIRIUS! am spus incet si primejdios in urechea ei.

Dar nu stia, ma chinuiam degeaba. Am aflat imediat din gandurile ei ca nu il mai vazuse de cand plecase din Arkansas. Se pare ca am atacat persoana gresita, caci ea chiar il salvase de la moarte….

I-am dat drumul, mutandu-ma in fata ei, pentru a o privi.

–         Ce dracu’…a spus ea uimita.

–         Tu chiar nu stii unde este, am spus oftand, mai mult pentru mine.

–         Nu, nu stiu.

–         Stiu ca tu chiar nu ai idee unde este Sirius si mai stiu ca l-ai salvat de la moarte. Nu inteleg insa cum….

Ea a clipit uimita, intrebandu-se cine sunt si de unde stiu atatea.

–         Imi pare rau, am spus. Eu sunt Maria.

Am zambit si i-am intins mana. Ea se uita in continuare uimita la mine. Vroiam sa vad daca imi va strange mana sau nu.

–         Imi pare rau ca te-am atacat, am adaugat. Am auzit numele lui Sirius si am crezut ca ai vreo legatura cu disparitia lui. Eu….sunt sora lui, am spus cu glas mic.

Se gandea ca totul capata sens: parul negru-taciune si ochii caprui-ciocolatii, genele dese si arcuite, mirosul de vampir si inca ceva…

–         Da…semanan mult, nu?am spus zambind cu tristete.

Era inca uimita si nu o condamnam. Sunt o prezenta ciudata, uneori.

–         Mda…citesc ganduri, am tinut sa o lamuresc.

Ganduri?Gandurile mele? “vocea” ei launtrica era panicata.

–         Cam da…e talentul meu.

–         Nu te cred, mi-a spus.

Nu credea ca asa ceva ar putea fi posibil.

–         Asta chiar e posibil, am spus. Gandeste-te la ceva.

Surioara mea, micuta Sue, atat de simpatica…s-a dus odata cu restul familiei mele…

Gandurile ei erau atat de amare….

–         Micuta Sue… imi pare rau pentru ea, am spus.

Cum se poate asa ceva?Ea nu are cum sa stie la ce m-am gandit eu…adica…nu poate, pur si simplu, ce dracului…aproape ca “tipa” alertandu-se.

–         Ti-am spus, e un talent al meu. Si nu mai vorbi urat.

Ganduri pline de uimire ii brazdau mintea si la un moment dat au devenit atat de obsedante incat s-au acoperit unul pe celalalt, fiindu-mi greu sa le mai aud. Cele mai dese erau in legatura cu ura ei fata de vampiri si curiozitatea in legatura cu cine sunt. Unele erau despre Sirius si se intreba daca si el poate citi gandurile, ca mine.

–         Nu, Sirius nu citeste ganduri, i-am raspuns. Ma tem ca doar eu am mostenit acest dar. Sau blestem, depinde cum privesti. Oricum, am spus nesigura incercand sa alung suvoiul de ganduri din capul meu pentru a nu ameti… multumesc pentru ca l-ai salvat!

Gandurile au devenit mai asurzitoare ca niciodata, apoi s-au concentrat asupra unui singur fir.

–         Tu vezi tot ce vad eu? m-a intrebat.

–         Mai degraba au…

–         Stii ce s-a intamplat cu fratele meu?a spus plina de speranta.

Era ingrijorata in legatura cu fratele ei, la fel cum eram si eu in legatura cu al meu. Se pare ca aveam ceva in comun.

–         Nu am cum sa stiu asta, eu doar aud gandurile persoanelor, nu vad viitorul. Iar pe el nu il aud, deci nu se afla in zona. Nu este nimeni in zona in afara de noi, i-am spus cu regret.

–         Cum ai ajuns aici? M-a intrebat ea.

–         Sirius a plecat de acasa acum cateva zile. Pentru ca in mare parte sunt vinovata de plecarea lui, am pornit sa il caut. Asta e primul loc in care m-am gandit ca se poate afla.

–         De ce aici?

–         Carmen si Eleazar sunt prietenii nostri. M-am gandit ca a venit la ei.

–         De ce plangeai?a intrebat ea.

–         L-am cautat in toate padurile din drumul meu, gandindu-ma ca ar putea fi in una din ele. Nu l-am gasit nicaieri si nici nu i-am simtit mirosul. Imi piedusem speranta….

Ea se uita la mine, gandindu-se in acest timp la fratele ei, care era in casa prietenilor mei.

–         Hai sa iti cautam fratele, am spus.

–         Si cu al tau cum ramane?

–         Macar stiu ca este in siguranta. O sa continui sa il caut maine dimineata. Acum sunt prea obosita.

Am inceput sa alergam spre casa. Gandurile fetei erau din nou incalcite. Se gandea ca fratele ei, Magnus, a patit ceva sau ca Eleazar si Carmen i-au facut rau.

La naiba, asta imi aude gandurile…si-a amintit ea

Desi aveam multe intrebari sa ii pun, am tacut, considerand ca nu este momentul. Abia astepam sa ajung la prietenii nostri, sa ma odihnesc putin, apoi aveam timp si sa ii pun intrebari.

Am ajuns in fata casei. Lumina de la parter era aprinsa si acolo probabil se aflau majoritatea locuitorilor ei. Doar doua serii de ganduri erau in spatele casei. Mi-am dat seama ca unul dintre ei este Magnus, pentru ca imi era total strain. Statea impreuna cu Tanya, intr-o postura in care eram sigura ca nu isi doreau sa fie vazuti.

–         E aici?m-a intrebat ea.

–         Da.

–         Si e bine?

–         D-da…am spus.

Aici… avea un sens larg. Si daca eram destul de rapida incat sa apuc sa vorbesc cu Eleazar inainte ca ea sa isi dea seama unde este fratele ei de fapt….

Dar ea deja se indrepta spre casa.La naiba!

–         Stai! Am strigat dupa ea.

–         Ce e?

–         Nu e in casa…e afara..

–         Ramai aici! I-am spus sperand ca ma va asculta si am alergat spre casa. Doar un moment….

Mi-am dat seama ca e in zadar, cand am simtit-o inaintand catre Tanya si Magnus. De abia apucasem sa intru in casa.

–         Maria! A tipat Carmen de incantare si m-a imbratisat. Ce te aduce pe aici?

–         E o poveste destul de lunga, i-am raspuns zambind. Speram ca Sirius poate fi aici.

–         Fratele tau nu a fost aici. In schimb avem alti vizitatori…

–         Stiu.M-am intalnit cu sora lui Magnus pe munte.

–         Cu Ayanna? Sper ca nu te-a atacat sau ceva…e cam salbatica.

–         De fapt, am atacat-o eu pe ea. Dar ti-am spus, e o poveste lunga.

Carmen s-a uitat la mine mirata.

–         Uite ce e, hai afara. Ayanna a venit cu  mine si cred ca….nu-i va prea placea cum il va gasi pe fratele ei…

Am traversat impreuna livingul si am iesit pe usa din spate. Lumina de la foisor era aprinsa si am vazut-o pe Ayanna fugind inspre padure.

Ne-am apropiat de locul in care se aflau cei doi. Magnus se uita urat la mine, dar nu ma concentram la el, ci la gandurile Ayannei. Era mai mult decat geloasa, era ranita si dezamagita. Am ascultat-o pana cand a ajuns prea departe ca sa o mai pot auzi.

–         Ce se intampla aici?a intrebat Carmen.

Nimeni nu a raspuns. Toti se uitau la mine, de parca as fi avut toate raspunsurile. Magnus se uita cel mai uimit, intrebandu-se cine naibii mai sunt si eu.

–         Eu sunt sora lui Sirius, i-am raspuns la intrebarea neadresata.

El a facut ochii mari.

–         Imi pare bine sa te cunosc, a spus el facand o plecaciune mica.

Se gandea ca Sirius are o sora foarte frumoasa. Mda…

–         Si mie, i-am raspuns.

–         Ce se va intampla cu sora ta?l-a intrebat Tanya pe Magnus.

De fapt, se gandea las-o naibii sa plece si nu te mai duce dupa ea. Sarcasmul din gandurile ei imi aducea aminte de Romulus si imi facea pielea de gaina. Tanya chiar era indragostita de Magnus si el de ea, insa tot m-au deranjat gandurile ei si rautatea din ele. Ayanna nu parea o persoana atat de rea. Nu era cu nimic gresit faptul ca isi iubea fratele. Poate ca era gresit sa urasca vampirii, dar macar avea un motiv bine intemeiat, desi nu il stiam prea bine inca.

–         Eu zic sa mergem sa o cautam, am spus zambind fals catre Tanya.

Ea stia ca ii aud gandurile si stiu ce isi doreste, dar nu aveam de gand sa ii fac pe plac, nu pentru ca nu as fi placut-o, ci pentru ca imi aducea aminte de rautatea lui Romulus si pentru ca nu credeam ca Ayanna ar merita asta. Stiam cat este de ranita. Probabil asa era si Sirius cand a plecat acasa. Macar Magnus avea ocazia sa isi ceara iertare inainte ca ea sa ajunga prea departe, spre deosebire de mine.

–         Vin cu tine, i-am spus lui Magnus, pentru ca il simteam nesigur.

O parte din el vroia sa mearga dupa sora lui si regreta ca i-a facut asta, insa o alta parte, la fel de puternica, de temea ca o va pierde pe Tanya.

S-a uitat la mine putin incruntat, dar nu am mai spus nimic. Am inceput sa alerg spre padure, pe urmele Ayannei si stiam ca va veni dupa mine si el. Nu putea sa isi lase sora singura in padure. Si am avut dreptate.

Comentarii»

1. aryafantasy - 01/27/2010

WOW …niceeeeeeeeeee!!!!!!!! 😀 Saraca Maria 🙂 …sora grijulie si atenta 😀 …. Dupa cum se spune…niciodata un capitol nu e de ajuns…mereu vrei sa stii mai mult! 😀 Evident ca voi astepta capitolul urmator…si ca cele doua capitole proaspat scoase de la tastatura au fost absolut delicioase si minunate!
Felicitari si succes dragele mele! 😀

2. Deea - 01/28/2010

extraordinar! si, din nou, Cathy are dreptate: chiar au fost absolut delicioase si minunate! bafta in continuare!! :*:*

3. lena - 01/28/2010

este super
il astept mereu cu nerabdare

4. alexa - 02/07/2010

Foarte frumos. Ma bucur ca v-ati gandit sa povestiti si din perspectiva Mariei, asa am aflat si noi ce gandea ea si prin intermediul ei ce gandesc si ceilalti. Sper ca Ayanna sa se impace cu Magnus.
Aveti niste idei foarte bune. Poate o sa ne mai faceti asemenea surprize. Astept urmatorul capitol. M-ati facut foarte curioasa. Abia astept sa vad ce se va intampla. Spor la scris!
Va pup,
Alexa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: