jump to navigation

Capitolul 11 : Drumul catre nicaieri

Sirius

Conduceam de aproape o zi, non-stop, dar naiba stia in ce directie. Eram frustrat si nervos dracului ca  nu stiam ce sa fac si incotro ar putea sa fi mers Maria. Gandeste ca ea, gandeste ca ea… imi ordona mintea. Dar oare ea nu facea ca mine? Oare nu se gandea cum m-as gandi eu ? Era derutant. Gandeste ca mine, gandeste ca mine… PATETIC. Ce am facut eu defapt? M-am dus fara sa stiu unde ma indrept. Asta am facut eu. Ea nu ar face ca mine. Ea gandeste logic, dar cum eu nu stiam sa gandesc ca ea, cum sa gandesc ?

Deja ma durea capul de la atata gandit, nu ca as fi gasit macar un raspuns plauzibil. Unde ai putea  fi, Maria? De ce dracului n-ai stat acasa, unde iti era bine?

Prea sufletista era, dupa parerea mea, mai ales pentru o persoana ca mine. Nu o meritam ca sora, intotdeauna am stiut acest lucru. Daca era sa ma gandesc bine, cu ea aveam cea mai buna relatie din familia noastra. Nu discutam noi prea multe , dar de ea ma simteam cel mai apropiat.

Ma gandeam serios sa schimb totul. Purtarea mea, modul meu de viata, totul… . Vroiam o legatura mult mai stransa cu Maria. Vroiam sa vad in ea nu numai o sora prea grijulie, ci si prietena mea cea mai buna.

Trebuia sa sun pe cineva sa ma ajute, dar pe cine? Cine ar putea sa ma ajute in cazul acesta?

Prapadita de energie se zbatea ca naiba inauntrul meu. Stiam ce vroia sa-mi spuna prin agitatia ei. Nimeni nu ma putea ajuta.

Nu eram atent la drum. Nici gandurile mele nu imi mai atrageau atentia asa mult. La un sigur lucru ma gandeam, totusi. Oare cum va fi viata mea dupa aceea? De un lucru eram sigur. Va fi mai buna, dar in ce sens? Voi avea mai multa grija de familia mea, relatiile pe care le voi avea cu membrii ei, sa invat mai bine la scoala… dar asta va fi tot?

Desi Ayanna m-a salvat de la o moarte crunta si mi-a deschis ochii asupra vietii, eram constient de faptul ca inima mea va fi pustie in continuare. De ce? Pentru ca acea fiinta pe care o astept de atat de mult timp nu a aparut in viata mea luminandu-ma cu dragostea si bunatatea ei.

In acel moment energia s-a izbit nervoasa de pieptul meu. Si pe tine te iubesc, prapadito, dar stii ca nu in sensul acela. Intotdeauna vei ramane o parte importanta din viata mea.

La aceste vorbe s-a mai calmat, dar tot nu o simteam in apele ei. Era atat de scumpa si era un confident foarte bun. Inca un lucru pe care mi l-a daruit Ayanna. Oare cand voi inceta sa ma mir de bunatatea ei?

A inceput sa sune telefonul, scotandu-ma din gandurile mele care se indreptau treptat spre salvatoarea mea.

Nu cunosteam numarul, dar nici nu am ezitat sa raspund.

–         Alo, am spus eu asteptand ca apelantul sa vorbeasca.

–         Buna scumpule, a vorbit o voce ca de clopotel care prevestea nunta cuiva.

–         Alice, am strigat eu plin de bucurie ca matusa mea preferata m-a sunat, pentru a-mi lumina gandurile negre.

–         Eu in persoana, a ras la entuziasmul meu. Ce mai faci, strengarul meu? Pe unde umbli? A zis ea, in voce simtindu-se seriozitatea.

–         Caut pe o persoana data disparuta din cauza mea, simtindu-ma in acelas timp ca ultimul om de pe pamant.

Stiam ca deja a aflat de disparitia Mariei. Din cauza aceasta m-a sunat. Speram sa nu ma critice sau ceva de genul. Deja am avut parte de asa ceva din partea lui Romulus, si oricum ma simteam ca naiba, asa ca nu trebuia sa mai adauge si ea sare pe rana deja prea deschisa.

–         Cumva este o fata pe nume Maria? A facut ea pe proasta, facandu-ma sa ma simt si mai idiot ca niciodata.

–         Da, si spre ghinionul ei, imi este sora, am zis eu, intrandu-i in jocul ei dur.

–         Sirius…

–         Alice, daca cumva m-ai sunat sa imi zici cat de cretin pot fi, scuteste-ma, te rog. Am avut parte de aceasta predica de la Romulus si din gura ta ar suna si mai dureros.

–         Cum poti sa gandesti asa ceva despre mine, Sirius? Eu sa gandesc ceva rau despre nepotelul meu scump si drag? Stii ca esti preferatul meu, desi niciodata nu o zic, din cauza fratilor tai. Nu-i frumos sa am favoriti, dar nu ma pot abtine. Sa stii ca m-ai suparat foarte tare cu vorbele acelea negandite.

–         Imi pare rau, am spus eu, gandidu-ma la stupiditatea de care am dat dovada. In ultima vreme, nu mai gandesc logic.

–         Asa am auzit si eu, ingrijorarea citindui-se in voce. Dar acum avem alte probleme. Trebuie sa o gasesti pe Maria.

–         Ai dreptate. Imi poti da vreun indiciu?

–         Ai noroc cu matusa ta dotata, ca de nu, nu te puteam ajuta. Nici macar nu ne-a zis nimeni de plecarea ta si a Mariei. Sunt foarte suparata pe mama ta si chiar si pe Jake.

Era revoltata ca naiba. Avea si dreptul intr-un fel, dar acum cel mai important lucru era Maria, iar dupa aceea vom vedea noi ce tortura va gasi ea pentru ai mei. Deja mi-l imagineam pe tata ca ajutor in cumpararea hainelor, si pe mama…  stiam ca va scapa de Alice, doar afisandu-i mutra ei de catelus bonsuflat.

–         Alice, ai uitat ceva? O fata pe nume Maria care tie nepoata din cate stiu eu?

–         Aaa, scuze, stii ca uit tot cand sunt revoltata.

–         Stiu senzatia.

–         Deci, am avut o viziune cu ea. Se indrepta spre Denali.

–         Denali? De ce?

–         Acolo crede ca te-ai indreptat tu si sa stii ca e distrusa psihic din cauza ta, deci daca nu o faci sa-si revina, vei da de o Alice foarte nervoasa cand te intorci acasa.

–         Vei veni pe la noi? Interesandu-ma, daca voi putea sa scap de exuberanda de Alice.

–         Da. Cred ca vom veni toti Cullenii. Nu ne-am mai vazut demult, si tu cu Maria ne-ati dat un motiv bine intemeiat sa ne miscam putin membrele noastre inghetate spre voi.

–         Super. De abia astept sa te vad. Te las…

–         Stai, stai, tinere. N-am terminat cu tine.

–         Ce mai este? Am spus eu speriat putin de tonul ei.

–         Vreau sa povestim pe indelete tot ce ai patit. Imi fac griji pentru tine, si sa nu crezi ca daca familia ta te-a lasat de capul tau, sa faci ce vrei tu, eu voi face la fel.

–         Esti mai rau ca mama, am ras in sinea mea.

–         Stiu, a ras la cuvintele mele. Ai grija de tine.

–         Ok, Alice. Mersi mult pentru indiciu.

–         N-ai pentru ce.

Alice a inchis telefonul, lasandu-ma mai entuziasmat ca niciodata. In Denali? In Denali, sa fie atunci.

Am intors masina cu 180 de grade, indreptandu-ma cu viteza spre Denali. Aveam ceva de mers, avand in vedere ca pierdusem ceva timp mergand…nicaieri, pana sa ma sune Alice. Dar in curand surioara mea isi va primi bataia binemeritata..

De abia asteptam sa o vad. Acum imi dadeam seama ce dor imi era sa-i vad chipul luminat ca dimineata unei primaveri, cu razele soarelui incalzind tot in jurul ei.

Am accelerat si mai tare la acest gand. Trebuia sa o vad din nou si sa-i spun ca dobitocul de fratele ei e bine si sanatos si sa nu-si mai faca dracului atatea griji pentru mine. Ar putea sa se autodistruga cu dragostea ei infinita pentru mine. Are atatea lucruri in viata asta, pe care unii nici macar nu le viseaza. Fericire, dragoste, sanatate, un viitor stralucit in viata. Iar cine era bulinuta neagra din viata ei? Eu.

Din nou eram pesimist si nu imi facea bine. Trebuia sa gasesc o cale pentru a fi o bulinuta rosie, si nu una neagra in viata ei… .

Cineva trebuia sa se schimbe, dar cine? Nu ea, ci eu. Ea era prea perfecta pentru a se schima. Eu eram defectiunea.

Ce drac  mai astepti? Schimba-te naibi pana ce nu te iau la bataie, ma pleseneam eu mintal.

Eram foarte aproape acum, dar nici macar nu mai aveam rabdare sa stau  in acelas blestemat de scaun, nici pentru un minut. Trebuia sa fug, sa simt aerul rece, izbindu-se de fata mea, sa vad cum fulgi de zapada cad pe pamantul calcat de picioarele mele, sa simt naibii oboseala pe care am primit-o din cauza efortului de a o gasi pe sora mea.

Nici macar nu m-am mai gandit si am pus dintr-o data frana in mijlocul drumului. Am auzit multe masini cum au demarat si claxoane furioase indreptate spre mine. Dar nu-mi pasa. Am iesit din masina si am inceput sa fug prin padure, lasand masina tot acolo.

Afara era rece, dar nu simteam cu adevarat temperatura. Nu simteam mai nimic. Doar inima batandu-mi repede si energia fiind curajoasa, alaturi de mine.

Am observant in fata mea un munte. Stiam ca dupa acel munte nu mai aveam mult si ajungeam. Am pornit in viteza. Respiratia mi se ingreuna de la efortul pe care l-am depus. Si eu care credeam ca devin Superman…

Intr-un final am ajuns in varful muntelui si ma gandeam serios sa ma dau de-a dura pana jos. Sigur ajung mai repede, mi-am spus eu, dar acel gand mi-a fost intrerupt de un planset.

Era un plans de jale si dezamagire. M-am indreptat spre locul dinspre care se auzea si am ajuns intr-o poienita. Totul era alb in jur si liniste. Daca nu ar fi fost acel sunet sfasietor, ai fi zis ca e Raiul pe pamant. Dar nu. Acel planset venea de la persoana care era chiar in mijlocul poienitei. Fiinta era cu capul in jos si mainile tintuite in zapada cea rece. Tremura toata, nu din pricina frigului, ci din cauza hohotelor. Dupa cate imi dadeam seama, acolo de unde eram, acea persoana era o fata si imi amintea de cineva care avea acelasi par lung si negru… cineva cunoscut…

–         Ayanna? Am intrebat eu, sperand sa fie ea, si in acelasi timp sa nu fie.

Spre suferinta mea, si-a ridicat ochii ei cei albastri inlacrimati spre mine.

A fost un soc pentru ea sa ma vada acolo. Ma asteptam sa reactioneze intr-un fel defensiv. Desi, am cunoscut-o de putin timp, si nu am avut noi o discutie de genul: “ Care e culoarea ta preferata?”, stiam ca e o persoana mandra, si daca am vazut-o in acea postura, ma gandeam ca va sari la gatul meu, sa ma omoare pentru simplu fapt ca am vazut-o in cand era slaba, o postura umilitoare- si sa ma faca sa tac pentru totdeauna – nu ca as fi avut eu de gand sa zic  la cineva anume -, dar ea m-a surprins.

S-a uitat la mine socata. Cand si-a dat seama cine sunt cu adevarat, figura ei de pe fata s-a imblanzit:

–         Sirius, a spus ea cu o voce sfasiata.

Nu am mai rezistat. Trebuia sa-i alin durerea, asa ca am facut ceva ce speram din suflet sa nu o deranjeze. Am fugit spre ea, m-am asezat pe pamant si am luat-o strans in brate.

Ea nu a ezitat. S-a facut comonda in bratele mele si a inceput sa planga si mai tare.

Am inceput sa-i frec spatele si sa-i fredonez la ureche piesa pe care mi-o canta mama cand eram mic atunci cand eram nelinistit.

Spre surprinderea mea, hohotele ei au inceput sa se domoleasca transformanduse in suspinuri.

Era placut sa o tin in brate, dar nu mai puteam rezista tentatiei de a nu o intreba ce dracului a patit si pe cine trebuia sa omor.

–         Ai putea sa-mi zici ce s-a intamplat? Am spus eu, incercand sa fiu calm, desi eram foarte nervos pe acea persoana care a adus-o in halul acesta.

S-a desprins de mine pentru a se uita in ochii mei. Ii erau rosii de la plans, dar albastrul din mijlocul lor era senin si stralucitor. Atat de frumos…

Dar se pare ca nu inceta sa ma surprinda.

Expresia fetei s-a schimbat din suferinta in furie. Furie adresata mie, presupuneam.

–         Tu, a spus ea tremurand acum din cauza furiei. Tu… MI-AI DISTRUS VIATA!

S-a desprins nervoasa din bratele mele, ridicandu-se de la pamant.. Acum eu ce-am mai facut?

-Te urasc, Sirius! E numai vina ta!

Poftim?Ce am facut eu?

Ramasesem nemiscat pe pamant, in aceeasi pozitie in care stateam cand ea s-a desprins din imbratisarea mea.Ma uitam in sus la ea, uluit de ceea ce imi spune. Albastrul minunat al ochilor ei de abia se vedea printre suvitele de par negru care ii cadeau in valuri si ii incadrau chipul alb.

M-am ridicat inca naucit de intorsatura pe care au luat-o lucrurile. Ochii ei aruncau flacari de furie catre mine, scotand la suprafata toata ura din interior.

–         Ce naiba…am zis, dar nu am putut termina, pentru ca m-a atacat.

Intr-o secunda, mainile ei maslini si subtiri, dar atat de puternice erau in jurul gatului meu strangandu-l cu putere. Nu am avut timp sa reactionez. Simteam cum imi pierd rasuflarea, si atunci energia dinauntrul meu a vibrat cu putere. I-am prins ambele maini si i le-am tras de pe gatul meu, rotindui-le pana ce am ajuns sa i le prinde la spate. Ea se zbatea furioasa, dar mainile mele erau mai puternice decat ale ei. I le tineam strans la spate, nepermitandu-i sa se miste. Corpurile noastre erau foarte aproape unul de celalalt. Ii simteam rasuflarea rece pe obraz si ma treceau fiori.

Intr-un final, nemaiputand rezista tensiunii, i-am dat drumul, sperand ca ea sa se fi calmat.

Dar nu era finalul.

M-a atacat din nou. A vrut sa ma loveasca cu pumnul, dar eu i l-am prins si a tras-o din nou aproape de mine, tinand-o imobilizata.

–         Ayanna, termina, am spus eu, neputand face fata apropierii prea mari dintre trupurile noastre.

Ea s-a desprins de mine, facandu-ma sa cred ca renunta, timp in care si-a indreptat spatele, pregatindu-se pentru un nou atac. S-a aruncat asupra mea cu toata forta, doborandu-ma.

Am cazut in zapada. Racoarea ei m-a izbit din plin. Ayanna era deasupra mea, incercand sa ma loveasca. O, nu, nu din nou atat de aproape.

Nu intelegeam de ce a reactionat asa. Ce am facut eu? Nu puteam sa o lovesc. Nu imi doream asta. Dar atunci sa o las sa ma omoare? Fiecare optiune era patetica.

Am primit pumn dureros in coaste, care m-a facut sa ma trezesc.

Mi-am deschis ochii si am inceput sa privesc cerul instelat.

Simteam mirosul sangelui in apropiere.Sangele meu cel mai probabil. Oare cat am pierdut in ultimele zile?

Auzeam gafaielile Ayannei si inca ii simteam respiratia pe fata. Stiam ca acest preludiu era doar inceputul.

–         Te urasc, Sirius! mi-a spus ea soptit

–         Ce…

–         NICIUN CE, a strigat ea catre mine cu toata furia de care putea da dovada.Mainile ei erau infipte in umerii mei, strangandu-i cu putere. Parul i se revarsa aproape atingandu-mi uneori trupul. In ochii ei se vedea fierband ura pentru mine. Dar ce am facut? De ce fac eu mereu cate ceva?

–         Blestem ziua in care te-am intalnit, mi-a spus si o credeam.De cand ai aparut in viata noastra ne-ai adus numai dezastre. Stiam ca esti o piaza rea de cand te-am vazut prima data. Stiam ca ne vei aduce nenorociri si ai facut-o. Ne-ai facut sa ne amintim de toata durerea pierderii familiei noastre, ne-ai facut sa suferim asa cum nu am mai suferit de decenii….l-ai facut pe Magnus sa renunte la a omori vampiri, pentru ca ne-ai spus tu cat de..perfecti sunt, a spus scuipand cuvintele.

Incepeam sa inteleg….dar asta nu explica…

–         Mi-am pierdut fratele din cauza ta…mi-am pierdut tot ce aveam pe lume, a spus, ochii ei umplandu-se din nou cu lacrimi.Si stii din ce cauza? A spus ea ironic. Din cauza ca s-a indragostit de una ca EI. De o nenorocita de strigoaica oribila!! Daca nu ziceai tu nimic despre perfectii de vampiri, nu se intampla nimic, daca nu te salvam, nimic nu s-ar fi schimbat. Mai bine te lasam sa mori atunci. Mai bine te omoram cu mama mea. Dar ghici ce? Inca se mai poate intampla.

–         Ayan..na…

Cum puteam sa-i spun ca gresea, cand in adancul meu credeam acelasi lucru?

Cine eram eu sa le dau puncte in plus vampirilor pentru bunatate? Cine sunt eu sa-i cer ei sa ma salvaze?

Dar gresea in acelas timp. Nu eram de vina ca fratele ei a ales sa fie cu…oare cu cine era? Nu conta. Era adevarat ca eu i-am dat informatia despre familia de vampiri din Denali, dar nu eu i-am impus sa se indragosteasca.

A mers prea departe cu aceasta acuzatie, si nu numai cu asta. Nu eu am obligat-o sa ma salveze, desi nu eram suparat pentru aceasta. Intotdeauna ii voi ramane recunoscator, dar daca nu era sigura ca vrea sa ma salveze, mai bine nu o facea.

–         Imi pare rau, a spus ea intr-un sfarsit. Imi pare rau pentru increderea pe care ti-am dat-o. Adio.

A ridicat mana, la baza capului ei. Unghiile ei erau indreptate spre pieptul meu.

–         Iti voi smulge inima din piept, si ma voi uita la ea cum sangereaza. O imagine perfecta pentru inima mea.

Niciodata n-am crezut ca voi muri din cauza unei fete rebele, dar daca ma gandeam bine, ma bucuram ca o facea ea. Ayanna avea dreptul acesta si pentru prima data eram pregatit. Eram pregatit deoarece stiam ca nu eram singur. Eram cu confidenta mea, energia, care desi nu am prea simtit-o in timpul luptei, stiam ca era acolo, sustinandu-ma in sinea ei.

In acel moment s-a miscat pentru a-mi da de inteles ca era alaturi de mine.

Off, prapadito, am vrut sa o gasesc pe sora mea si s-o iau in brate, dar se pare ca am gresit persoana pe care am imbratisat-o. Mi-am imbratisat salvatoarea, ucigasa… nu mai conteaza. Iti multumesc ca esti alaturi de mine si ma bucur ca te-am avut alaturi macar pentru putin timp.

Comentarii»

1. aryafantasy - 01/27/2010

Ce ma bucur ca a reusit sa ajunga pe urmele Mariei.
Imi pare rau ca Ayanna sufera si m-am bucurat cand Sirius a fost acolo sa o sprijine. Mai nasol e ca ii invinovateste pe el, el care abia si-a recapatat un pic de incredere in el!
Sper ca ceva sa o opreasca pe Ayanna sa isi duca la sfarsit planul de al omora pe Sirius…. 😦 (eu inca imi fac sperante pt ei 😀 )
E foarte frumos scris 😀 Bravo, felicitari…nici nu stiu ce laude sa va mai dau ca sa intelegeti ca e foarte frumos!
Va pup
si succes si bafta in tot!

2. Deea - 01/28/2010

Cathy mi-ai luat cuvintele din gura :).mai zic si eu inca o data: felicitari! succes in continuare! pupici!:*:*

3. lena - 01/28/2010

este super
astept cu nerabdare continuarea
va reusi maria sa il salveze pe fratele ei?

4. BBi. - 02/02/2010

Wow. este bestial capitolu`:X. te ador. de abia astept urmatorul capitol, app. pe cand?: > ;
spor la scris in continuare, > 😀 <!

5. alexa - 02/02/2010

Foarte frumos. Cat ma bucur ca a aparut si Alice si o sa apara si restul familiei Cullen. Cand am crezut ca Sirius o va gasi pe Maria si o va duce acasa la familie m-am inselat, nu se putea sa fie chiar atat de usor. Nu cred ca Ayanna il va omori, si daca Sirius sta sa se gandeasca mai bine persoana pe care o cauta el ca sa-i fie alaturi este chiar in fata lui si destinul face ca ei sa se intalneasca mereu. Ayanna e cam dura si nu ar fi trebuit sa se razbune pe saracul baiat care nu are nici o vina. Abia astept urmatorul capitol. Spor la scris, Ramona si Alexya.
V-am pupat,
Alexa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: