jump to navigation

Capitolul 10: Alegeri

Ayanna

Am pasit pragul pentru a intra in casa monstrilor. Ma simteam incoltita, umilita, obligata sa traiesc acest cosmar de dragul fratelui meu. Ceva in interiorul meu se zbatea, se revolta, striga cu toata puterea la mine si ma invinuia. Sa o numesc constiinta? Sau dorinta de rzbunare? Nu stiu.

Vampirii pareau foarte incantati de prezenta noastra, mai ales barbatul, Eleazar. Cea care parea a fi femeia lui, Carmen, vorbea despre stilul lor de trai:

–          Desigur, la inceput nu am stiut despre ce este vorba, dar am intalnit familia Cullen si ei ne-au spus despre sangele de animal si despre acest stil pe care il numim in gluma “vegeterian”. Ne-a adaptat repede si suntem convinsi ca este cea mai buna obtiune. Daca am reusi sa ii convingem si pe ceilalti….dar vedeti voi, este totusi destul de greu pentru ei. Sangele uman ofera o anumita satisfactie, iar multi dintre vampiri nu pot renunta la ea….

–          Si voi?am intrebat pe un ton acru.

–          Noi stim ca viata este mai importanta decat nivelul nostru de satisfacere.

–          Desigur, a spus Magnus.

Parea atat de incantat ca se afla aici, era parca vrajit de…strigoii cei buni. Mai ales de strigoaica cu parul blond-rosiatic. Parea atat de infumurata si de plina de ea, iar el o privea cu atat adoratie ca mi se facea greata.

Daca fratele meu s-ar indragosti de oxigenata, sau de oricare alt vampir nenorocit, eu probabil m-as sinucide. Nu stiu cum. Poate m-as arunca de pe o stanca, sperand sa mor sau as cauta un mizerabil de vampir care sa ma omoare. Pur si simplu nu as suporta asta.

Dar stiam ca Magnus nu se simte atras de chestia asta, ci doar o apreciaza pentru ca nu omoara oameni. Lui i se parea ca asta ii absolva, dar eu decisesem deja: ca omoara oameni sau nu, tot vampiri sunt si eu nu am decat o singura dorinta legata de ei toti: sa le rup nenorocitele de capete si sa le dau foc.

Magnus poate ii credea niste sfinti, dar eu nu.

Totul in casa aia putea a vampir imputit si imi facea stomacul sa tremure si sa se infioare. In mintea mea se dadea o lupta crancena intre a pleca din gaura asta cu strigoi si a ramane alaturi de fratele meu.

Seara se lasa cu repeziciune. Vedeam prin peretii de sticla cum soarele isi incheie turul si apune, iar lumina devine difuza, pana ce intunericul se va cobori asupra lumii, iar luna va rasari, dand farmec noptii.

–          Trebuie sa plecam, am spus chinuindu-ma sa nu par scarbita pentru ca stau aici sau pentru ca vorbesc cu ei si nici prea fericita ca voi scapa in sfarsit din casa urat-mirositoare a monstrilor.

–          Cum sa plecati?a intrebat Eleazar.

–          Unde?a spus si tipa ingamfata, Tanya.

–          Afara,  a spus Magnus. Avem nevoie de lumina lunii.

–          Deci e adevarata povestea asta cu luna, a spus Eleazar.

–          Da.

–          Va veti intoarce?a intrebat Carmen.

–          Daca va va face placere, da, a spus Magnus.

–          Cu siguranta.

–          Atunci, ne vedem in zori.

Am iesit pe usa si am inceput sa alergam spre padure.

–          Ce e cu graba asta?a intrebat Magnus in timp ce alergam.

Alergam foarte repede, vrand sa ajung cat mai departe de casa vampirilor. Nu i-am raspuns fratelui meu la intrebare, pentru ca ma temeam ca ne pot auzi. Dar am alergat si mai tare, pana cand am ajuns in partea cealalta a padurii.

De abia cand am ajuns int-o mica poiana mi-am dat seama de ce alergatul fusese atat de anevoios: urcam. Si ajunsesem pe varful unui munte nu prea mare.

Dar era un varf de munte si aici era mult mai multa zapada decat vazusem vreodata.

M-am intins pe  materia rece si am lasat senzatia atigerii ei sa imi invadeze trupul. Magnus s-a asezat langa mine. Am ramas tacuti pentru o vreme, apoi m-am simtit datoare sa ii raspund la intrebarea de mai devreme:

–          Nu ma mai intorc acolo, i-am spus hotarata.

–          Eu da, a raspuns la fel de hotarat.

Raspunsul lui m-a facut sa tresar si gandul ca ma paraseste pentru niste nenorociti de vampiri m-a facut sa ma simt mai furioasa decat in ultimele ore, mai trista decat in toata viata mea si mai deznadajduita decat credeam ca voi fi vreodata.

–          Ma lasi pentru ei? Am spus printre lacrimi.

–          Nu. Daca nu vrei sa te intorci cu mine….

–          Daca nu vreau?am tipat cu glasul inecat de suferinta. Daca nu vreau?Nu intelegi, Magnus?Chiar nu pricepi ca nu pot sa fac asta?

–          Dar sunt de treaba…

–          La dracu’! Nu sunt de treaba, sunt vampiri. Vampiri, Magnus! Mai stii? Vampiri, ca cei care ne-au omorat familia!!

–          Ayanna…

–          Familia noastra Magnus, iti amintesti?Mama, tata, chiar si micuta Sue….toti…toata rasa noastra, Magnus! Iti amintesti de ei?!?!?

–          Ayanna, inceteaza! A tipat el.

Am tacut.Nici macar nu mai avea sens sa vorbesc. Ii alesese deja pe ei.

–          Incercam sa iti spun ca daca tu nu vrei sa te intorci, eu iti respect dorinta. Dar eu vreau sa ma intorc. Destul m-am lasat condus de catre tine, acum vreau sa fac ceea ce consider de cuviinta. Doar atat. Insa nu am de gand sa te pierd….

–          M-ai pierdut deja…pentru niste nenorociti de vampiri…..ma lasi pentru ei…

–          Nu, Ayanna, niciodata. Orice s-ar intampla si oricine ar interveni in viata noastra, tu esti si vei ramane pentru totdeauna sora mea si cea mai importanta persoana pentru mine.

M-am uitat la el printre lacrimi.

–          Dar te intorci la ei, am spus infranta.

–          Da. Iar daca tu vei aici, te voi vizita in fiecare noapte. Si oriunde te-ai duce, voi veni mereu sa te vad. Noptile mi le voi petrece mereu impreuna cu tine, sa ne bucuram de razele lunii. Asta nu se va schimba.

Mi-am sters lacrimile. Nu aveam alta varianta decat sa il las sa plece. Mai devreme sau mai tarziu isi va da seama ce greseala imensa a facut si se va intoarce la mine. Asta e destinul nostru, sa fi impreuna si sa traim ca doi frati, ultimii doi descendenti ai rasei noastre. Dar pentru asta e nevoie de unele urcusuri si coborasuri si sunt gata sa le accept.

Am ramas toata noaptea stand pe zapada, tinandu-ne de mana.

–          Ne avem doar unul pe celalalt, i-am spus in soapta atunci cand luna a inceput sa apuna.

–          Esti sora mea si nimic nu va schimba asta. Asta si faptul ca te iubesc mai presus decat orice.Nu te voi parasi niciodata.

–          Voi ramane aici, i-am spus.Te voi astepta.

S-a ridicat si a plecat.

Inima mea s-a frant si am simtit cum a plecat o parte din mine.

Am petrecut toata ziua stand in zapada. Un  sentiment neplacut ma incerca, acela de teama ca el nu se va intoarce. Ca ma va lasa singura si parasita. Dar asta nu se poate, mi-a promis.

Se va intoarce la mine, trebuie sa se intoarca.

Si s-a intors.

Venea atunci cand rasarea luna si pleca inapoi atunci cand ea apunea. Profitam impreuna de razele binecuvantatei astre, asa cum era normal, asa cum a fost dintotdeauna.

In timpul zilei stateam absolut singura pe varful muntelui.

Era cea de a treia noapte in care il asteptam. Luna rasarise deja, dar Magnus nu ajunsese inca. Incepusem sa ma ingrijorez ca i s-a intamplat ceva si ma hotarasem sa ma duc la casa strigoilor sa il caut daca mai intarzie mult. Daca ii facusera ceva, ii calcam in picioare. Dar nu…sigur e totul in regula. Fratele meu e bine.

Timpul trecea si el nu venea.

Ma hotarasem sa plec la casa vampirilor dupa el, cand am auzit un sunet ciudat ce venea dintre copaci, destul de aproape.M-am ridicat imediat si am stat in garda. Sunetul era pe cat de frumos, pe atat de sinistru. Am stat si l-am ascultat o vreme. Am realizat in cele din urma ca este un planset. Am incercat sa inhalez aerul, pentru a simti mirosul si a intelege ce fel de fiinta este aceea care il produce, dar vantul batea cu putere si spulbera orice urma de miros.

M-am apropiat de locul de unde se auzea plansul si am vazut o fata care statea in genunchi in zapada rece, iar lacrimile ei amare picurau, topind-o pe alocuri. Am inceput sa ma apropii de ea. Imediat mi-am dat seama ca o fiinta umana nu putea ajunge singura in varful muntelui pe o vreme ca asta, iar cand ea a ridicat capul, uitandu-se la mine, am realizat ca este un nenorocit de vampir.

Pielea era aproape la fel de alba ca a zapezii in care statea, iar parul lung si negru, carliontat pe alocuri ii cadea in valuri pe umeri. Ochii ei erau caprui-ciocolatii, incadrati de gene lungi si dese si sprancene subtiri, la fel de negre ca si parul. Contrastul dintre albul pielii ei si negrul parului, in marele ocean a zapezii, o facea sa para o craiasa dintr-un basm.Lacrimi ii curgeau pe amandoi obrajii, intalnindu-se pe barbie.

M-am uitat la ea, contempland-o pentru un moment, apoi mi-am amintit ca este un nenorocit de strigoi sugator de sange. Dar era cel mai frumos lucru pe care il vazusem. O singura persoana mai vazusem atat de frumoasa, cu parul la fel de negru si usor carliontat si ochii la fel de expresivi, dar el nici macar nu era om,nici vampir, ci un fel de jumatate….

Nu am apucat sa imi termin gandul, caci frumoasa fiinta s-a ridicat brusc din locul in care se afla si intr-o fractiune de secunda era langa mine. S-a aruncat asupra mea inainte ca eu sa imi dau seama ce se intampla si a ajuns in spatele meu, trecandu-si o mana de dupa gatul meu si capturandu-ma intr-o pozitie din care nu ma puteam misca.

–          Unde e Sirius?a marait in urechea mea.

–          C-c-ce?am reusit sa spun inecandu-ma.

A slabit foarte putin stransoarea si am tras aer in piept. Mirosul acela…mirosul acela de vampir si inca ceva..si inima ce ii batea cu putere in spatele meu.

–          N-nu….nu stiu….

Arata ca el, mirosea ca el…cu siguranta avea o legatura cu Sirius, dar…..

–          Am o legatura cu el si se pare ca si tu. Dar nu te baza pe asta, caci te voi omori in numai doua secunde, daca nu imi spui unde este.

Am respirat inca o data, dar nu am raspuns.

–          Unde este Sirius!? A racnit ea, apasand mana in gatul meu si mai mult si lasandu-ma fara aer.

Daca as putea….sa ma elibertez pentru o secunda as reusi sa o dobor. Dar cum?

–          Nu te mai chinui, caci nu vei putea sa scapi.

Nenorocita! Daca as putea numai sa o apuc de o mana…

Exact cand m–am gandit la asta, ea a incordat si mai tare mana care imi tinea gatul, iar pe cealalta a mutat-o din pozitia din care o tinea.

Cum face asta?

–          Spune-mi unde este SIRIUS! a spus ea incet si primejdios in urechea mea.

Dar nu stiam, se chinuia degeaba. Nu il mai vausem de cand plecasem din Arkansas, de cand il salvasem de la moarte. Poate se intorsese inapoi la familia lui….

Stransoarea a cedat, iar ea si-a luat mana de pe gatul meu.Intr-o secunda a ajuns in fata mea.

–          Ce dracu’…am spus eu uimita.

Acum o secunda vroia sa ma omoare si acum mi-a dat drumul….

–          Tu chiar nu stii unde este, a spus ea.

–          Nu, nu stiu.

Eram uimita si nu ma putea trezi din soc. Cine sau ce era fiinta asta?

–          Stiu ca tu chiar nu ai idee unde este Sirius si mai stiu ca l-ai salvat de la moarte. Nu inteleg insa cum….

Am clipit uimita, nefiind in stare sa reactionez.

–          Imi pare rau, a spus ea. Eu sunt Maria.

A zambit putin si mi-a intins mana. Eu  m-am uitat in continuare uimita la ea.

–          Imi pare rau ca te-am atacat, a adaugat ea. Am auzit numele lui Sirius si am crezut ca ai vreo legatura cu dispaitia lui. Eu….sunt sora lui, a spus ea cu glas mic.

Acum totul are sens: parul negru-taciune si ochii caprui-ciocolatii, genele dese si arcuite, mirosul de vampir si inca ceva…

–          Da…semanan mult, nu?a spus ea cu zambetul amar.

Ce dracu’…

–          Mda…citesc ganduri.

Ganduri?Gandurile mele?

–          Cam da…e talentul meu.

–          Nu te cred, i-am spus.

Asta nu putea fi posibil.

–          Asta chiar e posibil, a spus putin aroganta. Gandeste-te la ceva.

M-am gandit la micuta mea sora pe care am pierdut-o impreuna cu restul familiei mele.

–          Micuta Sue..imi pare rau pentru ea.

Cum se poate asa ceva?Ea nu are cum sa stie la ce m-am gandit eu…adica…nu poate, pur si simplu, ce dracului…

–          Ti-am spus, e un talent al meu. Si nu mai vorbi urat.

Nu ma puteam trezi din uimire. Cine sau ce e ea? Cum face chestiile astea? Adica…sora lui Sirius…si el putea face chestia asta?

–          Nu, Sirius nu citeste ganduri. Ma tem ca doar eu a mostenit acest dar. Sau blestem, depinde cum privesti. Oricum, a spus ea si a dat cu piciorul in zapada…multumesc pentru ca l-ai salvat!

Mi-am amintit tot ceea ce se intamplase in padure, cum el alergase dupa noi si aproape ca murise, apoi cum imi vazusem toti membrii familiei intrupati in peroana lui…apoi energia pe care i-am transmis-o si care l-a readus la viata….

Apoi am realizat…

–          Tu vezi tot ce vad eu?am intrebat-o

–          Mai degraba aud….

Apoi mi-a venit o idee…

–          Stii ce s-a intamplat cu fratele meu?

–          Nu am cum sa stiu asta, eu doar aud gandurile persoanelor, nu vad viitorul. Iar pe el nu il aud, deci nu se afla in zona. Nu este nimeni in zona in afara de noi.

–          Cum ai ajuns aici? am intrebat-o.

–          Sirius a plecat de acasa acum cateva zile. Pentru ca in mare parte sunt vinovata de plecarea lui, am pornit sa il caut. Asta e primul loc in care m-am gandit ca se poate afla.

–          De ce aici?

–          Carmen si Eleazar sunt prietenii nostri. M-am gandit ca a venit la ei.

–          De ce plangeai?am intrebat-o.

–          L-am cautat in toate padurile din drumul meu, gandindu-ma ca ar putea fi in una din ele. Nu l-am gasit nicaieri si nici nu i-am simtit mirosul. Imi piedusem speranta…

Ma uitam in ochii ei adanci si incercam sa pun cap la cap tot ceea ce se intamplase in ultimele minute.

–          Hai sa iti cautam fratele, a spus ea.

–          Si cu al tau cum ramane?am intrebat.

–          Macar stiu ca este in siguranta. O sa continui sa il caut maine dimineata. Acum sunt prea obosita.

Am inceput sa alergam spre casa vampirilor. Maria alerga la fel de repede ca si mine si nu prezenta niciun semn de oboseala, desi sustinuse ca este obosita.

Un gol imi tremura in stomac, gandindu-ma la fratele meu si la faptul ca nenorocitii de vampiri imputiti ii facusera ceva. La naiba, asta imi aude gandurile

Desi spusesem cam multe lucruri despre protejatii ei vampiri, nu a reactionat in niciun fel si am continuat sa alergam. Poate nu aude chiar tot…sau poate e destul de diplomata incat sa nu ma intrebe nimic.

Am ajuns in fata casei. Lumina de la parter era aprinsa si acolo probabil se aflau strigoii. M-am oprit in fata casei.

–          E aici?am intrebat-o.

–          Da.

–          Si e bine?

–          D-da…a spus cu voce nesigura.

M-am indreptat spre casa cu pasi grabiti.

–          Stai! A strigat Maria dupa mine.

–          Ce e?

–          Nu e in casa…e afara.

Am inspirat aerul pentru a-i simti mirosul lui Magnus, dar aerul era plin de mirosul scarbos al vampirilor care mi-a iritat narile si gatul.

–          Ramai aici! Mi-a spus ea si a intrat in casa.

Dar de ce sa raman aici? As putea sa intru si eu…dar fratele meu e afara…

Am inceput sa il caut pe Magnus. I-am simtit mirosul razbind printre cel al vampirilor. Era in spatele casei, in foisorul care se afla aproape de padure. Si nu era singur.

Am vazut prin intunericul noptii reflexele rosiatice din parul blond al Tanyei si am simtit cum mi se inmoaie picioarele, iar golul din stomac este mai puternic.

Si totusi m-am apropiat incet de ei.

Becul cu senzori de langa foisor s-a aprins cand am trecut pe sub el si a luminat zona. Magnus si Tanya erau acolo si…se sarutau.

Ei chiar se sarutau.

S-au oprit atunci cand s-a aprins lumina si s-au uitat la mine.

Am simtit o senzatie acuta de greata, iar lacrimile m-au cuprins. Nu se putea asa ceva…NU!

Nu Magnus, nu fratele meu, nu cu ea, cu un nenorocit de vampir!

–          Te urasc! I-am strigat cu toata furia care imi izbucnea din piept.

–          Ayanna….

–          Te urasc, Magnus!  Va urasc pe amandoi, dar pe tine te urasc si mai mult!

–          El s-a apropiat de mine, ezitant…

–          Mi-ai promis, Magnus! Trebuia sa vii la mine, era noaptea noastra cu luna plina! Ai spus ca vei veni si te-am asteptat, m-am gandit ca ti s-a intamplat ceva rau, iar tu…

Lacrimile ma innecau si nu puteam sa respir din cauza emotiilor puternice.

–          Ayanna, te rog, lasa-ma sa iti explic…

–          Ce sa imi explici? Ca preferi nenorocitii de vampiri? Ca o preferi pe ea in locul meu? Ca m-ai mintit cand mi-ai spus ca orice s-ar intampla sunt sora ta si ma iubesti? Ca ai fost un nenorocit care mi-a spus ca va fi langa mine mereu?Ca nu tii la mine absolut deloc?Ca nu te gandesti la durerea mea? Ca pur si simplu nu iti pasa?Ce sa imi explici, Magnus? Nu e nimic de explicat! Te urasc! Ramai cu nenorocitii de vampiri pe care ii iubesti!

Am inceput sa alerg inapoi catre padure, iar el nu a venit dupa mine. Macar atat putea sa faca, sa incerce sa ma opreasca. Dar nu, a ramas alaturi de iubita lui strigoaica, nu a venit dupa mine. Am alergat pana la poienita din varful muntelui, unde am cazut in zapada, ranita, indurerata, umilita, infranta, dezamagita de cel ce mi-a promis ca nu ma va dezamagi niciodata, singura, parasita de cel ce mi-a promis ca vom fi mereu impreuna, lasata in urma de fratele meu, de singurul om caruia credeam ca ii pasa de mine si pe care il iubesc.

Reclame

Comentarii»

1. Deea - 01/11/2010

fetelor sunteti chiar talentate! 😉
pacat ca nu mai scrieti pana in februarie la acest fic, dar nu conteaza ptr ca eu tot voi citi 🙂
succes la examene Ramona si succes la scoala Alexia!
pupici!:*:*:*

2. webdesignneamtro - 01/13/2010

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche 🙂 , este foarte interesant pentru mine 😛 Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!

3. Caty - 01/25/2010

Yuppy! au gasit-o pe Maria….ma bucur….si ma bucur ca a aflat ca Sirius e ok 🙂
Mai nasol e de Ayanna…si fratiorul ei care s-a indragostit de Tanya =)) cine ar fi crezut…asta o sa iasa cu scantei :))….foc de artificii!
Azi m-am apucat sa il citesc….si nu m-am oprit pana nu am ajuns la ultimul capitol….am ales comentariile pentru mai tarziu…ca sa nu ma intrerup din lectura :D…. desi nu am avut inspiratie sa scriu comentarii kilometrice…macar am scris un rand acolo, cu impresia pe care mi-a facut-o capitolul respectiv. Stiu cat conteaza un comentariu la un capitol, de aceea am si scris, aproape la toate 😀 .
Povestea e foarte interesanta…si deja incep sa imi fac sperante pentru anumite personaje…dar astept sa vad continuarea voastra. Faceti o treaba excelenta si va felicit!!!!!!! Va rog sa continuati, noi asteptam cu nerabdare…continuarea.
Puterea Mariei e un pic diferita de a bunicului Edward, nu? (ce funny…bunicul Edward =)) ) Adica el si vedea amintirile, ea doar le aude, nu?
Inca o data …FELICITARI…foarte tare, sa o tineti tot asa! 😀
Va pup!
Caty/Arya

4. alexa - 02/02/2010

Superb capitol, fetele! Imi pare rau pentru Ayanna ca se simte singura si parasita dar ar trebui sa-l inteleaga pe Magnus. El a gresit ca nu s-a dus dupa ea fiindca asa era cel mai normal. Dar cine stie ce l-a retinut? Poate Tanya. Oricum sunt sigura ca cei doi frati se vor impaca fiindca sunt singurii supravietuitori din rasa lor.
Ma bucur ca in sfarsit am avut timp sa mai citesc din operele pe care le scrieti.
V-am pupat,
Alexa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: