Capitolul 23 : O noua viata
Ayanna
Toate imi pareau atat de noi, incat parca as fi trait viata altcuiva. Mi se parea incredibil ca eu sa fiu fericita si ma intrebam daca visez sau chiar se intampla cu adevarat.
Sirius? In ultimele 24 de ore ajunsesem sa tin la el mai mult decat crezusem. Sau poate am tinut la el dintotdeauna, dar nu mi-am dat seama decat acum.
Nu stiam ce se intampla cu mine sau cu el, totul era ciudat, dar placut. El se schimbase foarte mult, sau poate imi schimbasem eu perceptia despre el.
Am simtit cum ma prinde de mana, apoi in mangaie obrazul. Ne-am pus centurile de siguranta, caci avionul incepea sa aterizeze.
Eram atat de fericita pentru viitorul pe care ni-l construiseram impreuna, dar in acelasi timp imi era teama de atat de multe lucruri: Daca s-au inselat, si copilul nostru nu va supravietui? Sau daca asta nu a fost decat un vis frumos si eu ma voi trezi? Daca familia lui nu ma va placea?
– Ayanna, calmeaza-te, sopti Maria. O sa fie bine.
Sirius se incrunta.
– Ce s-a intamplat? intreba el.
– Mi-e teama ca ai tai nu ma vor placea, am recunoscut eu rusinata.
– Nu te vor placea, spuse el sobru.
– Ce?
– Te vor adora, la fel ca si mine.
Am marait si mi-am lasat capul pe umarul lui. Avionul a atins pamantul si pasagerii au inceput sa aplaude. Ajunseseram cu bine. Partea usoara trecuse.
Am iesit din aeroport, amestecandu-ne printre oameni, pana la marginea orasului, apoi am inceput sa alergam prin padure. Cu cat alergam mai mult, cu atat imi simteam inima batand mai tare.
Am ajuns, in sfarsit. Era o casa foarte frumoasa, cu etaj, din lemn negru si cu niste geamuri imense. Simteam pe buze aerul sarat si stiam ca marea trebuie sa fie aproape. De abia asteptam sa o vad.
Usa de la intrare s-a deschis si a iesit o femeie. Nu parea sa aibe mai mult de 20 de ani, dar stiam ca are. Era inalta si supla, iar parul ei saten-blond cadea in bucle usoare pana la talie. A alergat la noi si Sirius mi-a dat drumul la mana si s-a dus sa o imbratiseze.
– Mamica mea draga, spuse el sarutandu-i ambii obraji. Mi-a fost atat de dor de tine! Vino, trebuie sa iti prezint pe cineva!
A adus-o in fata mea si a reusit sa o vad mai bine. Avea ochii caprui ciocolatii foarte expresivi si fata alba, dar in obrajii ei aparusera doua mici pete rosii. Era uimitor cum impleteste calitatile de vampir cu cele de om, intr-o imagine perfecta.
Mi se parea ciudat ca este mama lui Sirius, a Mariei si a lui Romulus, caci nu ii semanau prea tare niciunul. Toti aveau tenul masliniu si parul negru. Insa ea avea multe dintre trasaturile lui Edward, incepand de la ten pana la culoarea parului si forma fetei. Se vedea clar ca este fata lui.
S-a dus si a imbratisat-o pe Maria, apoi s-a intors la noi.
– Mama, ea este Ayanna, iubita mea.
Fata ei s-a luminat si mi-a zambit, iar eu am incercat sa imi inving emotiile si sa ii returnez zambetul.
– Eu sunt Renesmee, spuse ea. Imi pare bine sa te cunosc.
– Si eu, am spus. Aveti un fiu extraordinar, am spus sincera.
– Te rog, vorbeste-mi la per-tu, nu ma face sa ma simt batrana.
Am chicotit.
– Haideti, sa mergem in casa. Spuneti-mi ca aveti de gand sa stati mai mult.
– De fapt, o sa stam destul de mult, spuse Sirius. Daca ne primesti, desigur, glumi el.
– Sirius, nu glumi cu asta. Sunteti bineveniti sa stati oricat. Hai, povesteste-mi, ce ai facut cat timp ai fost plecat?
– Pai, daca tot veni vorba …
Sirius se uita la mine. Nu-mi parea momentul oportun ca sa ii spunem.
Am intrat in frumoasa casa si Renesmee ne-a condus pana in ceea ce parea a fi camera de zi.
Un barbat a coborat scarile si am inteles imediat cu cine semanau cei trei copii Black. Barbatul avea tenul masliniu si parul negru, era solid, dar cu o figura de copil. Privea la noi mirat.
– Sirius! Maria! Exclama el. Dorm si eu o zi pana la pranz si uite ce ratez! Ce mai faceti?
– Bine, tata, spuse Sirius zambind.
Barbatul privi la mine ridicand o spranceana.
– Ea este Ayanna, iubita mea, spuse Sirius repede.
– Oooo, imi pare bine, bun venit in familie. Eu sunt Jacob.
– Multumesc.
– Si deci, ce ati mai facut de cand nu ne-am mai vazut? intreba el. Am fost ingrijorati pentru voi, sa stiti.
Aceeasi intrebare. Mi se pusese un nod in gat. Maria chicoti.
– Trebuie sa le spuneti pana la urma, zise ea.
– Iti multumesc ca faci lucrurile mai usoare, marai Sirius.
– Ce s-a intamplat? Intreba Renesmee.
– Pai, sa incepem cu lucrurile neplacute. Fratele meu iubit a incercat sa ma omoare.
– Sirius…
– Nu, pe bune, vreau sa zic… de data asta chiar a vrut sa ma omoare. Ayanna e martora. De fapt, daca nu era ea, cred ca as fi dat coltul.
Am dat din cap, in timp ce ei ma priveau neincrezatori.
– Acum inteleg comportamentul lui Romulus, spuse Jacob.
– Serios? Ia explica-mi si mie, zise Sirius.
– Sirius, nu te enerva, spuse Renesmee.
– Sirius, s-a intors… ei bine, oarecum ispasit, spuse Jacob. A spus… multe. A zis ca isi reneaga familia, ca pleaca departe si… nu a fost chiar o discutie prieteneasca. Dar cred ca si-a invatat lectia, doar ca e prea orgolios ca sa accepte ca a gresit. De aia a plecat. Poate se va intoarce, la un moment dat.
Sirius ridica din umeri, in semn ca nu ii pasa.
– Si care e parte placuta? Intreba Renesmee.
– Poftim?
– Ai spus ca incepi cu partea neplacuta. Acum o asteptam pe cea placuta.
Sirius se uita la mine, apoi spuse hotarat:
– Veti fi bunici!
– Cum? intreba Jacob. Deja? Sunt prea tanar pentru asta.
Am zambit incurcata. Asteptam reactia lui Renesmee.
Ea se uita la mine, nevenindu-i sa creada. Am crezut ca a intrat in stare de soc, dar apoi m-a imbratisat si a spus cu lacirmi in ochi:
– Felicitari, copii! Uau, eu bunica… Sirius, tata… cine ar fi crezut?
– Si, in cat timp o sa apara nepotelul sau nepotica? intreba Jacob.
– Pai, ezita Sirius.
– E o poveste lunga, am spus eu.
M-am asezat mai comod pe canapea si am inceput sa le povestesc. Le-am spus tot: despre rasa mea, despre cum eu si Magnus eram singurii ramasi in viata, despre faptul ca un menesus nu putea avea copii decat cu cei ca el, dar cum, printr-o minune, se parea ca ii transmisesem lui Sirius o parte din sufletul meu, transformandu-l intr-un menis, iar sperantele de viata pentru copilul nostru erau foarte mari.
– In plus, Alice l-a vazut traind, incheie Sirius.
Renesmee isi sterse lacrimile si ne privi.
– O sa fie bine, spuse ea increzatoare.
Am zambit. Parintii lui Sirius erau niste oameni minunati.
– Si ce planuri aveti acum? intreba Jacob. Sper ca nu aveti de gand sa il duceti departe pe nepotelul nostru. Am vrea sa il vedem crescand.
– O sa stam aici cat timp o sa ne construim o casa pe plaja, spuse Sirius. Apoi vom fi cam la 10 minute departare de voi.
– Superb, spuse Renesmee.
Eu am cazut pe ganduri. Maria zambi.
– Ce s-a intamplat? intreba Sirius.
– A spus nepotel… daca va fi o nepotica?
– O vom iubi la fel de mult, spuse Sirius.
– V-ati gandit la un nume? intreba Renesmee.
– Pai, nu chiar, spuse Sirius. Totul s-a intamplat foarte repede.
De fapt, eu ma gandisem ca daca era fata as fi vrut sa o cheme Sue, ca pe surioara mea. Dar nu ii spusesem nimic lui Sirius despre asta inca.
Usa de la intrare s-a deschis si am apucat sa vad silueta unui baiat navalind in incapere. In secunda urmatoare, el o luase in brate pe Maria.
– El este iubitul Mariei, spuse Sirius. Cred ca ar fi mai bine sa plecam de aici, pana nu ne fac o demonstratie gratuita. Intotdeauna fac asta.
Am inceput sa rad, iar ei s-au indepartat.
– Sa nu imi mai faci asta niciodata! Ii spuse el Mariei. Cum ai putut sa pleci asa?
– Imi pare rau, spuse ea si il imbratisa. Stai linistit, nu o sa mai plec, in schimb i-am adus pe ei cu mine.
Baiatul privi spre Sirius, apoi spre mine, uimit.
– Ce am ratat? intreba el.
– Ayanna, el este Seth, iubitul meu, spuse Maria. Seth, ea este Ayanna, cumnatica mea, spuse ea jubiland.
– Imi pare bine sa te cunosc, am spus eu zambind.
– Si mie, spuse el vesel. Bine ai venit!
– Multumesc.
Renesmee s-a dus sa pregateasca ceva de mancare, in timp ce noi am ramas sa mai stam de vorba. S-a intors cateva minute mai tarziu, cu cateva platouri cu sandisuri si limonada.
Am mancat in liniste.
Soarele incepea sa apuna dincolo de ferestrele imense.
– Hai sa facem o plimbare, i-am soptit lui Sirius.
Am iesit din casa si ne-am indreptat spre plaja. Era pustie si tacuta. Doar marea se auzea batand cu valurile ei tarmul.
– Nu e nimeni aici? am intrebat eu.
– Nu. Plaja este privata. A cumparat-o tata pentru noi, impreuna cu terenul pentru casa.
– Uau…
Ne-am descaltat si am mers cu picioarele goale pe nisip, pana la apa. Era calda si placuta la atingere.
Sirius m-a luat in brate, strangandu-ma tare, lipindu-ma de el.
– Te iubesc, sopti el.
– Si eu te iubesc, am spus eu si am fost socata de faptul ca mi s-a parut atat de usor si de natural sa o spun.
Buzele noastre s-au gasit si sarutul lui fierbinte mi-a facut corpul sa tremure usor. Am ramas imbratisati, privind marea, ascultand-o, mirosind-o.
Se facea din ce in ce mai intuneric, apoi luna a rasarit, imprastiind lumina ei difuza.
– Luna, frumoasa noastra, protectoarea noastra, spuse Sirius.
Am zambit.
El a trecut in spatele meu si m-a imbratisat, apoi mainile lui mi-au gasit abdomenul si l-au mangaiat, apoi buzele mi-au sarutat gatul.
– Daca asta e un vis, nu vreau sa ma mai trezesc niciodata!
Gandul asta imi trecuse prin cap de mai multe ori in acea zi, dar acum mi-am dat seama ca il spusesem cu voce tare.
Sirius mi-a sarutat umarul si mi-a lasat bluza sa alunece in jos, pe corp, pana a cazut pe nisip.
M-am intors si l-am imbratisat, iar in scurt timp toate hainele noastre cazusera pe nisip. Am intrat impreuna in mare, tinandu-ne de mana, apoi, cand apa ne ajungea aproape la umeri, ne-am imbratisat din nou si ne-am abandonat intr-un sarut dulce si pasional.
Am ramas imbratisati la lumina lunii ce ne dadea energie si putere, pana cand aceasta a apus.
– Sasha, Sue, veniti la masa!
Am strigat de la fereastra la copiii care se jucau pe plaja. Ei m-au auzit si au inceput sa alerge spre casa.
Am simtit cum doua maini puternice imi imbratisau talia, apoi Sirius m-a sarutat pe gat.
M-am intors si am depus un mic sarut pe buzele lui, apoi m-am dus sa ii intampin pe micutii nostri.
– Mami, Sasha m-a impins in apa, se vaita Sue.
– Nu-i nimic, scumpo, mergi sus sa te schimbi. Si Sasha, nu o mai impinge pe sora ta!
– Imi pare rau, mami! Spuse el.
Sirius l-a luat pe sus si l-a asezat pe scaun, la masa.
Sue a coborat si ea si ne-am asezat cu totii la masa.
– Mami, dupa ce mancam putem merge la matusa Maria? intreba Sue.
– Desigur, scumpo, am spus.
– Super! Spuse Sasha! De abia astept sa ii vad pe cei mici!
– Eu sunt mai mica si pe mine nu astepti sa ma vezi, se stramba Sue.
– Asta pentru ca esti sora mea si te vad in fiecare zi. Dar gemenii Mariei sunt mai mici decat tine oricum, nu, mami?
– Desigur, ca sunt, de abia s-au nascut, am spus eu zambind.
– Maria a dat lovitura cu gemeni, rase Sirius.
– Sirius, l-am atentionat eu.
– N-am zis nimic iubito. Ce ziceti copii, nu v-ar placea niste surioare gemene? intreba el razand.
– Sa fie fratiori, se razvrati Sasha.
Mi-am dat ochii peste cap.
– Sunteti iremediabili. De asta va iubesc atat de mult.
ramosialexiafiction
Ramo & Alexya fiction's Blog 
sooperr e belea:X:X:X:X astept epilogul,
dar pacat ca s-a terminat:D
super capitolul 😀
imi pare rau ca se termina, a fost o poveste incantatoare, fascinanta.
abia ast finalul 😛
:*:*:*
hmmm…. am citit pe blogul tau ca asta e ultimul cap… :(( de ce?
as fi vrut sa fie mult mai mult…
oricum a fost super povestea… sa ne mai incantati cu ceva atat de frumos 😀
:*
si inca abia ast epilogu 😀
OMG!!!!!!!!! How NICEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!
Yey..happy ending!!!!!!!!!!!
\Va iubesc si va multumesc fetelor pentru aceasta minunata poveste.
Ma bucur tare mult ca fiecare si-a gasit jumatatea si sunt fericiti amandoi :D, meritau asta.
Ar fi frumos sa aflam ce s-a intamplat si cu ceilalti…:), dar oricum….superb!!!!!!!!!!!!
Felicitari, bravo …I loved it!
Iubesc acest capitol. Este plin de fericire si implinire. Eram sigura ca Rennesme si Jake o sa-i primeasca pe cei doi cu bratele deschise. Se vede ca Sirius si Ayanna se iubesc foarte mult. Din acest fic am invatat ca de la ura la iubire nu este decat un pas mic. Dar depinde de noi cum si cand facem acest pas.
Se pare ca au o familie fericita. Doi copilasi dragalasi au intregit iubirea dintre cei doi. Ma bucur ca si Maria a nascut. Abia astept sa vad ce s-a intamplat cu ceilalti.
Imi pare rau ca se termina ficul, dar sper ca veti incepe unul nou pentru ca faceti o echipa minunata impreuna. Sunteti ca sarea si piperul ;). Spor la scris si multumim pentru munca depusa.
V-am pupat
Alexa
Mi-a placut foarte mult ficul acesta. L-am urmarit cu placere si am asteptat cu nerabdare fiecare capitol. Imi pare bine ca au ramas impreuna. Felicitari pentru un fic reusit!
vedeti ca v-am lasat un cadou
super
pe cand cap urmator?
Ce se mai aude cu epilogul…..desi pare ca asta e sfarsitul ,am inteles ca mai e un pic 🙂 Si abia atunci veti declara ficul terminat! 🙂
Povestea si personajele au fost delicioase si adorabile (nu vorbesc de prajituri 😛 ) Mi-au placut toate gandurile lor, cum ati descris totul 🙂
Felicitari!!!!!!!!!
O munca minunata si cu roade pe masura 🙂
Spor la lucru in continuare~!
pupici